Varsta aduce intelepciune?

Sa nu ne amagim! Inca mai sunt oameni care cred ca, respectul nu se castiga ci se impune in functie de varsta. Si nu numai atat. Aceasta idee se extinde in oricare aspect al vietii noastre. Nu doar personal. Daca in viata de familie cei mici trebuie sa-i respecte pe cei mari, in cea sociala se intampla la fel.

 

Cine sunt cei mici si cine sunt cei mari? Nu doar copiii sunt mici. Sunt si oameni in toata firea care se comporta la fel ca si cei mici. A fi mic si a te simti mic nu este acelasi lucru.

 

De regula, copiii sunt invatati sa respecte pe cei mai mari decat ei. Ca sa nu spun ca le este impus, fara a le explica ce inseamna respectul si cum functioneaza acesta.

 

Pe langa impunerea respectului, copiii mai sunt invatati sa taca si sa asculte de cei mai mari decat ei. De parca ei nu ar avea nimic de spus. Oare ce ar putea spune un copil de cei adulti se tem asa de mult?

 

Si daca nu se tem, atunci de ce impun tacerea? Probabil ca, iti amintesti acele situatii in care erai ,,obraznic’’ daca iti spuneai punctul de vedere.

 

Cum iti permiti sa raspunzi asa? Ai tai nu te-au invatat sa-ti tii gura? Cum indraznesti sa ma contrazici? Ai tu educatia si nivelul meu de cunoastere? Sa-ti fie rusine! Sunt cateva expresii ce pun la punct pe cei ce vor si pot sa-si exprime parerea. Doar ca, a-ti spune parerea devine o insulta pentru unii, iar tu risti sa cazi in dizgratie.

 

Pentru altii, cea mai buna metoda de a-i face pe ceilalti sa le accepte conditiile, este umilirea. Nu conteaza cat de bun esti sau cata dreptate ai. Nu conteaza daca observi ceva gresit. Pleci capul in fata parintilor, in fata sefilor, in fata institutiilor. Iar daca indraznesti sa nu respecti toate aceste impuneri, rusinea este amprenta ta.

 

Dar te intreb. De ce sa-ti fie rusine? Doar pentru ca ai si tu un punct de vedere? Sa presupunem ca ideea sau parerea ta este gresita. Cum ai putea stii ca este gresita daca nu ti-o exprimi? Nu punctul nostru de vedere deranjeaza, ci nivelul de educatie. Este greu pentru un om simplu, fara prea multa educatie, sa fie luat in seama.

 

Spuneam mai sus ca a fi mic si a te simti mic nu este acelasi lucru. Vedem cu totii nedreptatile provocate de cei ce se numesc inteligenti. Oamenii mari si grei ai lumii.

 

Intr-adevar sunt grei pentru ca apasa extrem de mult aupra celor ce se incred in ei. Pur si simplu ii strivesc. Sunt constienti de puterea pe care o au, doar ca uita de unde isi trag aceasta putere.

 

Suntem in numar mult mai mare decat cei care ne conduc si cu toate acestea noi tot mici ne simtim. De ce?

 

Ne desparte educatia si etapele acesteia. Degeaba avem cunostinte, informatii si acces. Daca nu le aplicam ele devin nule. Daca nu le spunem cu voce tare, ele nu vor fi auzite.

 

Plus ca este mai usor sa-i lasam pe altii sa gandeasca in locul nostru. Atat timp cat ni se ofera un minim pe economie, nu mai conteaza umilintele pe care le suportam. Ramanem tacuti, umili si tematori in fata inteligentei.

 

Cine ar putea concura cu cei ce au diplomele atarnate in cui? Dar cu cei ce folosesc termeni ce nici cu dictionarul nu le poti deslusi?

 

Nu bagam in seama caracterul acestor oameni si nici rezultatele groaznice de pe urma acestora. Am fost invatati ca cei cu scoala au intaietate. Ei stiu ce spun, ce fac, ei au intotdeauna dreptate. Culmea e ca asa este! Au toate aceste atributii doar pentru ca noi le oferim asta pe tava.

 

Desigur ca te simti mic si neputincios in fata unui ministru sau a unui doctor. Chiar daca ti se vor adresa in fel si chipuri, tu tot ii vei respecta, ca asa ai fost ,,educat’’. Smerenia ta in fata functiilor este mai mare decat in fata naturii sau a comportamentului celor din jur.

 

Am fost invatati sa respectam functiile, ierarhiile si tot ceea ce tine de atribute sociale. Ne-am indepartat de adevaratele valori si urmam principiile altora. Ale noastre sunt nesemnificative, in comparatie cu a celor propagate la televizor.

 

Cum ai putea sa-ti pui tu seful la punct atunci cand comportamentul lui iti distruge viata? Cum sa risti putinii bani pe care-i castigi doar pentru a da dovada de intelepciune? Nu!

 

Nu intelepciunea ne pune paine pe masa si nici nu ne plateste contributiile la stat. Intelepciunea este doar pentru cei care s-au retras in munti. In viata reala castiga doar cei ce au o functie. 

 

Este dureros sa traim asa. Sa gandim asa. Dar ce putem face? Poate daca speram ca in timp lucrurile se vor schimba, am putea avea o sansa. Dar cine sa le schimbe? Aceiasi oameni care le-au schimbat si pana acum, nu? Ca doar nu vei incepe tu, prin a avea grija pe cine lasi sa-ti spuna unde este locul tau.

 

Se profita de tacerea celorlalti crezand ca asta inseamna respect. Respect care nu este castigat ci impus ori de cate ori nu ne convine ceva. Si desi multi dintre noi stim ca frica poate genera respect, nu va fi niciodata un respect original. Va fi cel mult o supunere menita sa satisfaca caractere mizere.

 

Intelepciunea nu tine de varsta si nici de inteligenta. Vei gasi intelepciune intr-un copil, in natura, in oameni fara pregatiri academice, ce pur si simplu te coplesesc prin simplitate si adevar.

 

Experientele sunt cele care ne fac pe toti mai intelepti. Fara exceptie si fara scari sociale. Experienta este cea care ne dezvolta, cea care ne trece prin greutati, cea care ne intareste, cea care ne educa. Experienta este cea care ne poate oferi clipa de clipa cate putin din intelepciune.

 

Dar sa nu ne transformam experientele in mijloace de manipulare si nici in scuze. Fii observator si nu critic, mai ales cand ai un numar mare al vietii.