Tampit acest titlu, nu-i asa? Aproape ca te enerveaza o astfel de afirmatie avand in vedere ca, poate tu nu ai nici macar o slujba momentan. Daramite o functie…
Si chiar daca ai o slujba, o functie, s-ar putea sa nu intre in categoria functiilor care valoreaza. Este trist ce spun eu acum dar adevarat. Nu suntem in aceasta situatie de ieri, de zi. Suntem de foarte mult timp.
Degeaba vin eu sau altii sa spuna ca, valoarea unui om nu sta intr-o functie, intr-o eticheta. Dijeaba spun eu sau altii un adevar, daca aista adevar nu este scris corect gramatical. In zadar eman eu sau altii lumina in jur daca hainele noastre sunt carpite.
Credeti ca noi ne stim adevarata voaloare? Am avea noi vreo valoare daca cerintele si regulile societatii nu ne-ar oferi una?
Care ar fi acea valoare care sa nu depinda de nici un factor?
Rezultatele pe care le traim in momentul de fata atat individual cat si colectiv, sunt rezultatele alegerilor noastre. Dar nu pentru ca am fi fost constienti de directia in care ne-am dus, ci pentru ca inconstient am urmat orbeste supunerea fata de cerintele celorlalti.
Noi am ales pentru ca asa au vrut altii sa alegem. Noi am cerut pentru ca asa au vrut altii sa cerem. Controlul nu l mai avem deloc. Si nu cred ca l-am avut vreodata. Dar de ce am ajuns asa? De unde a pornit?
Oamenilor fara functii prestigioase li s-a ,,interzis,, sa-si exprime parerea desi, conform drepturilor oferite de societate, avem toti liber. In trecut a fost a scuza plauzibila, nu era democratie. Dar acum scuza este ceva de genul: cine-i asta? Ce functie sau specializare are ca sa poata vorbi?
Deci, ca sa spunem nedreptatile, adevarul, binele, avem nevoie de o functie. Si nu una orisicare. Nu este suficient. Nu are suficienta putere. Un om de rand daca spune o minciuna sau face ceva rau, afecteaza o arie restransa de oameni. In schimb, omul cu functie, aprobat de societate la un nivel inalt, va afecta o lume intreaga.
Desteptii ne-au distrus lumea
Nu putem concepe un lider care sa nu fie inteligent. Toti liderii pe care i-am ales sunt inteligenti. Au o pregatire superioara, sunt cunoscuti de alti oameni inteligenti, sunt recomandati si tot asa. Nu vine orisicine la putere. Deci, am ales cum trebuie, nu?. Ei nu au trecuturi rusinoase, ei nu au facut greselile oamenilor de rand, ei au insemnat si inseamna ceva in societate…da, datorita onorabelelor functii. Nu am accepta un lider obisnuit, supus greselilor, care in fond este la fel ca toti oamenii.
Suntem atat de spalati pe creier incat nu vedem si nici nu am vazut vreodata ca, economia a fost si este sustinuta de oamenii simpli, neimplicati in politica, neparticipand in descoperirea sau crearea unor arme letale pentru omenire. Eminentii se ocupa…noi platindu-le timpul si autenticitatea gandirii lor.
Spre deosebire de ceilalti, oamenii inteligenti stiu ca au un cap si se folosesc de acesta liber. Insa au si ei nevoie de ceva extrem de important pentru construirea viselor lor. De prosti si slugi.
Poate ca ei sunt nemuritori
Cum altfel sa ne explicam comportamentul lor? Cum sa ajungem la concluzia ca oameni inteligenti, eminenti, genii au facut si fac niste greseli ireparabile? Cum poate un lider sa distruga atat de mult in jurul sau fara ca acesta sa nu fie afectat?
Ne-am obisnuit sa spunem ca noi suntem de vina pentru ce ni se intampla si in mare parte, asa este. Dar exista o parte ascunsa bine de foarte mult timp, in care toti am cazut si din care nu prea putem sa ne ridicam. Ma intreb, daca tot se vrea uciderea in masa a prostilor, batranilor, bolnavilor si a tot ceea ce este deranjant pentru spuma societatii, atunci acestia din urma vor trebui sa faca de unii singuri tot.
Ma indoiesc ca ei vor face curat, ca vor munci la sapa pentru a savura o salata, ca se vor trudi sa aiba ce pune pe masa. Si atunci care-i prostul in situatia asta? Desteptul care uita ca are nevoie de prost sau prostul care nu stie ca desteptul are nevoie de el? Dar desigur, ei au capacitatea de a creea o alta rasa umana supusa si loiala, deci nu suntem indispensabili.
Care este adevarata noastra valoare si cine ne-a dat aceste valori?
Altii, numai nu noi. Altii ne spun daca si cat suntem de valorosi. Daca ne incadram sau nu intr-un anumit cerc, daca meritam sau nu. In functie de ce functie ai si cat de multi te cunosc. Pana aici. Mai departe nu intra in discutii.
Daca nu te cunoaste nimeni sau prea putina lume, nu ai valoare. Nu vezi asta in jurul tau? Oricine apare in fata si spune ceva cu propriul cap dar nu are functie si eticheta sociala, nu este luat in considerare. Cum adica sa vina neica nimeni sa ne spuna adevarul sau macar o parte din el? Exclus domle’. Noi vrem oameni specializati, grei in cunostinte, fapte si functii.
Omule…ai atata putere in tine si capacitate de nici macar nu-ti inchipui. Te-au distrus cei care nu vor sa stii cat de important esti si cat de multe poti face de unul singur. Te-au furat intr-u totul cu mirajele lor. Ti-au creat o realitate dorita de ei iar tu depinzi de comanda lor. Nu-ti cunosti adevarata valoare prin urmare nu stii ca o ai.
Depinzi de influenta sociala in tot ceea ce esti. Te simti inferior, inutil, mic si neimportant cand de fapt esti o mina de aur pentru cei care te exploateaza. Astepti sa ti se ofere valoare din partea unora care habar nu au cat valorezi tu.
Incearca sa iesi din influenta altora
Ce vrei sa fii cand vei fi mare? Mai tii minte intrebarea asta? Cati dintre noi am raspuns: bine, fericit, om cu caracter, bun, echilibrat? Toti ne-am dorit functii, nume si renume, succces si o fericire inchipuita.
Ce vina purtam ca de generatii intregi suntem educati si ghidati atat de superficial? Ce vina avem ca noi am crezut si credem in tot ceea ce ni se spune? Avem doar daca suntem constienti, doar daca devenim constienti de influentele care ne apasa. Daca stii ca nu stii nimic despre tine si nu faci nimic, atunci da, ai toata vina.
Dar sunt multi care nu stiu, ca nu stiu. Ei stiu doar ce le-au spus ceilalti atat despre ei cat si despre realitate, lume si viata. Nu au pus intrebari si nu au contestat nimic din ce li s-a dat. Golurile pe care le simtim, nefericirea si suferinta care vine parca de nicaieri, reprezinta influente exterioare in care toti suntem participanti.
Si pana la urma, care este valoarea noastra?
Daca ar fi sa excludem tot ceea ce ni s-a spus despre noi, toate etichetele care ne diferentiaza atat de mult, toate functiile ierarhice, cine am fi noi? Daca maine nu ai mai avea nimic care sa-ti defineasca existenta (cariera, avere, familie, prieteni, parteneri de viata) cine ai fi tu?
Si daca nu ar mai trebui sa lupti atat de mult pentru a supravetui, cum ai trai?
Iti poti imagina o viata fara bani, fara functie, fara constrangeri, fara frica? Ar disparea confortul obisnuit, dogmele, manipularea, sclavia. Vei fi pe cont propriu si va trebui sa te regasesti, sa te reinventezi. E chiar asa de rau? Nu. Dar este aproape imposibil, nu-i asa?
Valoarea ne-o dam singuri. In functie de cat stii despre tine, de cat de bine te cunosti, de cat de capabil esti sa vezi dincolo de liniile trase de altii. Si pana nu vom stii cu totii cine suntem, vom fi toti captivi unui sistem bine controlat de altii. Un sistem care ne imbolnaveste si care ne elimina putin cate putin…Momentele acestea de haos global ar putea fi un factor declansator in constiinta noastra.
Am putea face cunostinta cu noi insine, am putea sa ne eliberam daca am vrea asta. Ce ne impiedica? Obisnuinta! Ne-am obisnuit asa si vrem sa continuam asa pentru ca noi credem ca nu putem face nimic.
Toti avem un rol in aceasta lume. Toti avem dreptul sa ne traim viata scurta pe care o avem. Am fost atat de dezbinati incat numai stim cum e sa fim uniti. Am trait asa de mult nefericiti incat fericirea altora provoaca manie, ura.
Sa ne trezim si sa nu ne pierdem inca speranta!
Ti-a placut articolul si doresti sa te informam cand publicam noutati?