Lectii invatate – part I

perspective dezvoltare personala 1.png

Introspectie

Nu stiu despre ceilalti, dar personal mi-au trebuit ani, sa inteleg niste aspecte de baza in ceea ce priveste, relatiile cu cei din jur. Si cel mai probabil, imi va lua tot restul vietii, sa invat si sa descopar oamenii de langa mine.

Desi, am pornit prin a-mi pune intrebari despre ceilalti si despre circumstantele exterioare, am sfarsit prin a gasi raspunsuri despre mine. Dar pana sa ajung la mine, am irosit timp pretios, vrand sa inteleg de ce, ceilalti procedeaza asa cum procedeaza.

Atunci cand, oamenii obosesc de la atata durere si suferinta, incep sa se apropie de ei insisi. Iar aceasta apropiere, le dezvaluie multe despre ei. Incep sa inteleaga si sa simta, puterea pe care o detin. Sa realizeze putin cate putin, cu fiecare apropiere, ca in ei, se afla tot ceea ce au nevoie.

Atunci cand te conectezi cu tine insuti, iti dai seama ca, prezenta sau compania altora, nu mai este atat de necesara pe cat credeai. De fapt, iti poate cauza mai mult rau decat bine. Iar raspunsurile si solutiile pe care tot le-ai cautat in altii, vin spre tine DIN TINE.

Oamenii poarta masti

Avem un infinit de motive sa ne prefacem, a fi ceea ce nu suntem. Frica de a nu fi raniti, de a nu fi respinsi, nevoia de supravetuire si validare, stau in spatele acestor masti. Problema o constituie faptul ca, purtand o masca tot timpul, cam uiti cum arata chipul tau si al altora cu adevarat.

Este greu sa renuntam la aparente, pentru ca, prin prisma acestor aparente, ne traim intreaga viata. Si nu pentru ca, aceasta ar fi neaparat alegerea noastra, dar lumea o cere. Iar noi, vrem sa facem parte din ea. Cu ajutorul acestor aparente reusim sa fim pacaliti si sa-i pacalim si pe ceilalti. Avem interese si daca se poate o scurtatura, de ce nu? Cam asa gandesc majoritatea…

Doar ca, aceste interese ajung sa raneasca, sa destrame si sa dezbine in cele din urma. Egosimul, ura, ipocrizia si mandria, nu ar trebui tolerate la nesfarsit. Nici macar fata de cei pe care-i iubim cel mai mult.

Sanse irosite

Am picat de atatea ori in plasa unor scuze false. Oameni dragi mie, parteneri, membrii ai familiei, au reusit prin prisma sentimentelor pe care le-am avut pentru ei, sa ma pacaleasca din nou si din nou. Am vrut atat de mult sa cred ca, ei chiar regreta comportamentul lor incat, am ales sa ignor semnele.

Am observat ca, nu conteaza cate sanse oferi oamenilor pentru a-si repara greselile. Parerile de rau fara actiunile corecte in aceasta directie, sunt inutile. Si de cele mai multe ori, oamenilor le este greu sa admita ca, au gresit. Asa ca, in loc sa-si exprime parerea de rau sincera, ei vin cu o scuza mai buna.

Nici nu apuci bine sa-ti exprimi sentimentele si cauza lor ca, vei si primi etichete. Esti prea sensibil, prea dur, prea exagerat, etc. Adevarul este ca, oamenii nu sunt dispusi sa asculte cu adevarat. Si aceasta nevoie de a fi ascultati si intelesi, se afla in noi toti.

Evadarea

Oamenii incearca atat de mult sa modifice exteriorul, crezand ca se vor simti mai bine in interior. Pierdem timp pretios cautand, sa ne adaptam pentru ceilalti, pentru exterior. Aproape ca nu conteaza cum te simti, ci mai degraba cum arati.

Alergam prin magazine, saloane, vacante, petreceri, sperand ca vom simti ceva. Speram ca un loc, o persoana, un lucru, ne-ar putea oferi ceva care, sa ne faca fericiti. Ceva care sa acopere durerea, tristetea, neputinta. Si pentru un moment, obtinem o infima satisfactie.

Dar atunci cand ajungi in spatiul tau privat, cand nu te vede nimeni, suferi cumplit. Realizezi ca aceste escapade, nu pot acoperi lipsurile tale. Vrei sa crezi ca, aceste evadari, te pot ajuta sa te simti mai bine. Insa, ele nu fac decat sa te consume, sa te indeparteze si mai mult de tine. Sa fii mai ratacit si mai confuz.

Autosabotaj

Am fost socata atunci cand, am fost nevoita sa ma uit la mine. Sa ma privesc cu adevarat, sa ma ascult si sa ma inteleg. Nu am facut-o pentru ca am avut curaj. Ci, pentru ca durerea m-a fortat sa o fac. Si ce mult ii multumesc acum.

Este cea mai mare provocare. Sa nu mai fugi de tine si sa te intorci la tine. Este infricosatoare si de acea, multi dintre noi, o ignoram. Punem sub pres ceea ce ne apasa, ce ne deranjeaza, ceea ce trebuie schimbat si transformat. Este mai usor, dar nesatisfacator. Preferi durerea provocata de altii, decat durerea provocata de tine.

Este de inteles, sa fie atat de dificil la inceput. Este ca si cum te-ai apuca de sala, insa, corpul tau nu este deloc obisnuit cu aceasta activitate. Prin urmare, este nevoie de timp, sa poti dobandi un rezultat. O sa te doara, o sa fie inconfortabil dar si cand incepi sa vezi rezultate, ai un zambet larg pe fata.

Este o satisfactie, o experienta si un proces in care, tu ai fost prezent. Ai fost rabdator si perseverent. Iar magia incepe acum! Sentimentul pe care-l ai vazandu-ti rezultatele, nu te va parasi niciodata. Stii de ce? Pentru ca este muncit.

Pentru ca nu ai sarit peste etapele necesare. Il meriti! Iar noi avem nevoie, sa stim ca meritam. Atentie insa! Sunt unii care cred ca merita, dar vor o scurtatura. Nu accepta , nu respecta si nu urmeaza procesul necesar. Sa speram ca isi vor reveni.

Pana data viitoare

Ceva fascinant este despre noi, oamenii. Ne putem simti bine facand rau, dar nu ne putem simti rau facand bine…

 




Ti-a placut articolul si doresti sa te informam cand publicam noutati?





3 thoughts on “Lectii invatate – part I

Comments are closed.

Folosim cookie-uri pentru a personaliza continutul, pentru a oferi functiile retelelor sociale si pentru a analiza traficul. De asemenea, le oferim partenerilor nostri pentru a-ti oferi experiente deosebite, pentru a analiza traficul si modul de utilizare si pentru a-ti personaliza serviciile noastre. In cazul in care alegi sa continui utilizarea website-ului nostru, esti de acord cu utilizarea modulelor noastre cookie.