Sentimentul de respingere poate fi unul extrem de dur. Si nu doar pentru cei care au un caracter slab. Pana si cei mai puternici oameni sunt afectati atunci cand, intr-o situatie sau alta, se lovesc de un refuz. Unii sunt antrenati sa gaseasca solutii, sa accepte o infrangere si sa-si gaseasca puterea de a merge mai departe.

Dar ce se intampla cu cei care, la primul refuz raman blocati pentru totdeauna? Ce le putem spune celor care sufera cumplit intr-o poveste de dragoste neimpartasita?

Exista situatii in care, oamenii se indragostesc de alti oameni, dar fara reciprocitate. Doar unul se indragosteste iar celalalt pare ca, nu-i pasa catusi de putin de sentimentele celuilalt. Cel indragostit va face orice ii sta in putinta pentru a castiga dragostea si atentia celuilalt. Doar ca nu va reusi…

Sentimentele nu pot fi fortate

Se spune ca nu avem control in fata a ceea ce ni se intampla. Dar putem controla reactia noastra la ceea ce ni se intampla. Si asta este adevarat. Nu putem controla de cine ne indragostim, in schimb, putem alege daca continuam sau ne oprim. Si e al naibii de greu sa nu mai vrei ceva pe care, il vrei totusi atat de mult.

Asa suntem noi in general. Vrem ce nu putem avea, iubim pe cine nu ne iubeste, apreciem pe cine nu ne apreciaza. Facem si acceptam opusul a ceea ce vrem. Ne sabotam, ne complicam vietile iar apoi, asteptam ca altcineva sa vina si sa ne salveze. Lectiile vietii pot fi dure, dar asta datorita refuzului nostru de a vedea si accepta adevarul.

Iar adevarul este ca, sentimentele noastre nu pot fi fortate. Indiferent cata iubire am avea pentru cineva, daca acel cineva nu simte la fel, tu nu poti face nimic. Si cu cat intampini mai mult refuz in dragoste, cu atat te tii si mai tare de aceasta stare toxica. Vrei neaparat sa mearga ceva care ti-a dat toate semnele, ca nu va merge.

Deschide ochii

Daca ai reusit sa-ti deschizi inima atat de larg, ochii de ce ii tii inchisi? De ce te minti si continui sa te agati, doar de ceea ce simti tu? Ceea ce noi simtim pentru cineva, nu este deajuns ca sa acopere si partea celuilalt. Intr-o relatie este nevoie de doi. Efortul, grija, respectul si iubirea se presupune a fi mutuala. De ce acoperi greselile si lipsa de implicare a celuilalt? Fiecare este responsabil pentru viata lui si fiecare trebuie sa-si asume alegerile. Daca tu crezi ca poti salva pe cineva care nu vrea sa fie salvat, te inseli amarnic.

Intuitia noastra striga in noi, ca sa fie auzita. Doar ca emotiile ne coplesesc si ne fac orbi in fata adevarului. Avem senzatia ca ceea ce simtim noi, simte si celalalt. Si mai avem si prostul obicei de a crede ca, daca noi vrem ceva, vrea si celalalt. Putem fi doriti sexual de cineva dar asta nu inseamna dragoste.

Putem fi folositi/manipulati material, intelectual, intim si totusi, asta nu inseamna dragoste. Punctele noastre cele mai vulnerabile sunt arme impotriva noastra. Daca nu suntem atenti in fata cui de deschidem, ajungem sa ne pierdem si sa ramanem captivi, in acel sentiment de respingere si tradare. Iar toate acestea s-au intamplat in fata ochilor nostri.

Adevarul iese intodeauna la iveala

De multe ori am fost in postura in care, am investit sentimente si valori inestimabile, precum incredere si timp, in oameni ce nu s-au dovedit a fi demni de generozitatea mea. In dragoste am fost manipulata atat de subtil incat, cu greu am vazut adevarul. Pe mine respingerea m-a facut sclava disponibilitatii celuilalt. Ma lasam folosita si injosita de dragul celuilalt. Iar eu credeam ca fac toate aceste lucruri din dragoste.

In realitate nu era vorba de nici o dragoste. Nici din partea mea si nici din partea celuilalt. Problema era ca, desi stiam ca acest lucru nu-mi face bine, adica sa continui sa sper ca celalalt va simti ceva, eu tot continuam. Chiar daca nu simteam ca pot avea incredere in cineva care ma trateaza cu atata lipsa de respect, speranta ca poate, poate, se va schimba ceva, era naucitoare.

Credeam ca exista doar 3 forte care pot ajuta omenirea. Credinta, adevarul si iubirea. Dar m-am inselat. Nici una dintre aceste forte nu au o putere mai mare decat SPERANTA. Pana si aceste 3 valori importante ne pot face rau. Crezi in ceva ce poate fi neadevarat, iubesti ceva sau pe cineva care iti face rau, iar despre adevar pot spune ca, isi gaseste singur calea de a face lumina peste toate celelalte. Pe mine adevarul m-a eliberat dar nu din prima.

Fii atent/atenta la cum te simti intr-o relatie

Ma doare cumplit sa vad cum femei si barbati, sufera enorm datorita unei iubiri neimpartasite. Acesti oameni ajung uneori la gesturi extreme si nimeni nu-i intelege cu adevarat. Dar eu vreau insa sa-i intreb un lucru: cand v-ati dat seama ca traiti o iubire neimpartasita?

Si inca ceva. Persoana pe care o iubiti si care nu va impartaseste sentimentele, stie macar de existenta voastra? Sau v-ati indragostit pe ascuns? In acest caz ceea ce simtiti nu este iubire. Este o obsesie care poate fi controlata si chiar eliminata, daca va lasati ajutati. Fie de voi, fie de specialisti.

Dar in cazul in care, persoana pe care o iubiti este activa in vietile voastre, dar nu sunteti sigur de sentimentele ei, fiti atenti la cum va simtiti voi. Treceti de momentul intim care poate masca, de cele mai multe ori, gropile din relatia voastra. Cum va simtiti in general in relatia pe care o aveti? Exista comunicare? Exista un efort si din partea celuilalt? V-a dat de inteles prin fapte ca va pretuieste? Sunteti o prioritate sau o optiune?

Concluzie

Iubirea neimpartasita nu este iubire. Oricat de mult crezi tu ca iubesti. Este mai degraba un sentiment nociv, de tortura si autosabotaj la adresa fiintei tale. Cu buna stiinta inaintezi intr-o situatie ce nu are leac. Dar stiu ca, speranta este cea care iti da batai de cap.

Doar ca aceasta speranta trebuie folosita intr-o directie buna. Altfel te va consuma in intregime pana cand, nu mai vezi nimic bun in jurul tau.

Iubirea nu trebuie cersita, impusa sau conditionata. Ea este un sentiment inaltator. Iar daca simti mai multa tristete decat bucurie intr-o relatie, ar fi cazul sa te opresti. Degeaba te vei intreba de ce nu te iubeste la fel, de ce nu esti suficient de bun/buna, de ce nu esti apreciata, de ce nu esti niciodata o prioritate. Stii deja raspunsul…ceea ce cauti tu este o justificare care, ascunde adevarul crunt pe care tu il eviti.

Si nu. Nu se va schimba nimic daca tu incepi sa oferi si mai mult. Din contra. Esti in pericol de a te transforma intr-o victima care nu mai poate vedea iesirea. Pretuieste-te mai mult! Nu insista sa-ti oferi dragostea acolo unde nu este apreciata. Te asigur ca, vei gasi si acea persoana care va fi, ceea ce ai tu nevoie. Momentan ceea ce vrei, iti face rau. Elibereaza-te!