Iubeste dar nu te umili!

Sa te intreb daca te-ai simtit sau te simti umilit/umilita in dragoste? Sa te intreb daca ai facut sau faci diferenta intre ele? In dragoste nu poti fi umil oricat de recunoscator/recunoscatoare vrei tu sa fii pentru ceea ce ai.

 

Nu te poti multumi cu jumatati de masura. Cu firimituri de timp si implicare. Cu minti si suflete ce nu se pot conecta real cu tine. Nu pot ajunge la tine si in tine, chiar daca sunt cu tine…

 

Desigur ca se poate si invers. Sa nu ajungi tu la ei. Se intampla uneori, ca cei pe care ii iubesti, sa nu poata simti la fel de intens iubirea pe care le-o porti lor. Sa nu poata vedea ceea ce tu vezi. Sa nu inteleaga ceea ce tu vrei, sa nu-ti cunoasca dorintele pe care le ai.

 

Sa-ti ascunzi sentimentele de frica de a nu pierde acea persoana, este o minciuna. Cu care pornesti de la bun inceput si in care te extinzi. Cresti in acea frica pe care partenerul sau partenera s-ar putea, nici sa nu stie de ea.

 

Dar tu faci toate acestea doar pentru a nu pierde persoana pe care o iubesti. Sau mai bine zis, persoana de care depinzi.

 

Iubirea nu cere astfel de umilinte. Nu te face sa-ti inneci sentimentele doar pentru ca celalalt nu iti poate simti pasiunea, intensitatea. Ideea este sa poti vorbi cu celalalt despre tot ceea ce simti ca vrei sa vorbesti. Fara sa te simti ca un nebun sau ca o nebuna. Sa te poti exprima fara teama de respingere.

 

A te umili in dragoste inseamna ca tu sa dai si celalalt doar sa primeasca. Inseamna ca tu sa dai si celalalt sa nu vrea sa primeasca. Inseamna sa continui sa faci aceste lucruri chiar daca ti-ai dat seama de ele. Sa vrei sa insisti acolo unde nu esti vazut, acolo unde nu esti vrut cu adevarat. De ce facem asta?

 

Se formeaza un obicei in a-ti pune sperantele si nevoile in partener sau partenera. De parca ei ar fi responsabili pentru ceea ce vrem si pentru ceea ce avem nevoie.

 

Partenerii ne pot completa, ne pot implini, pot ramane sau pot pleca. Tu fa in asa fel incat, si atunci cand vin si atunci cand pleaca, sa ai deja ceea ce ai nevoie. Sperantele si dorintele sa-ti ramana integre. Tu sa fii complet sau completa cu tot ceea ce vrei.

 

Singuratatea sau teama de singuratate este un factor ce influenteaza alegerile pe care le facem astfel ca, din iubire se ajunge la o frustrare majora. Cand vei putea trai singur fara sa te simti singur, nu vei mai tine nimic si pe nimeni strans langa tine. In acest fel dai voie sa intre cine vrea sa intre si dai voie sa plece, cine vrea sa plece.

 

Una este sa ne exprimam sentimentele si alta este sa cersim ca aceste sentimente sa fie primite, intelese. Nu confunda aceste obiceiuri toxice cu iubirea. Un alt factor care ne face sa ne umilim in dragoste este obisnuinta fata de o anumita persoana. La fel ca si proverbul ,,rau cu rau dar mai rau fara rau’’.

 

Menirea principiilor are rolul de a ne tine integrii atat fata de noi cat si in fata celorlalti. Un om cu principii are un fundament, o conduita pe care si-o respecta dar pe care, nu incearca sa o impuna. Problema apare atunci cand aceste principii nu ne mai ajuta iar noi insistam sa le pastram.

 

Pe langa faptul ca insistam sa le pastram, vrem neaparat ca si ceilalti sa le accepte. De multe ori anumite principii ne sunt induse de catre religie, societate, familie, prieteni. Este necesar sa revizuim chiar sa schimbam unele principii si sa aplicam in vietile noastre doar ceea ce ne face sa ne simtim bine.

 

In alte cazuri, anumite principii ne tin captivi pentru ca, este extrem de greu sa schimbi ceva de care tu esti convins sau convinsa. Depinde de ceea ce simti atunci cand vine vorba de a renunta la ceva sau a pastra acel ceva.

 

Sufletul nu tine cont de principii sau criterii, mintea este cea care se foloseste de aceste lucruri. De aceea, sa avem grija cu ce si cum o hranim.

 

Nu conteaza ce si pe cine iubim ci mai degraba cum iubim. Daca iubirea noastra sau a celorlalti sufoca, poseda, deranjeaza, dezechilibreaza, putem spune ca acesta este felul nostru, respectiv al lor. Dar este acest fel cel mai bun mod posibil? Cum putem accepta sa continuam astfel desi, vedem raul pe care ni-l facem si pe care-l facem si altora?

 

Orgoliul in iubire este o latura intunecata pe care o scoatem la iveala atunci cand suntem raniti. Uneori o folosim chiar inainte de a fi raniti, preventiv😊. Sa ne fie frica sa iubim inainte de a iubi, nu este tocmai cel mai inteligent lucru pe care-l putem face. Daca ne indoim de sentimentele cuiva inainte ca acestea sa fie exprimate, clar avem de lucrat in interiorul nostru.

 

Felul in care iubim se poate schimba in functie de persoanele cu care interactionam. S-ar putea sa fim surprinsi de noi moduri de a iubi, s-ar putea sa descoperim noi sensuri in iubire, aspecte la care nu ne-am asteptat niciodata dar care ne fac sa ne simtim extraordinar. Toate aceste lucruri sunt posibile daca suntem dispusi sa renuntam la orice fel de toxicitate in iubire.

 

De cand ai inceput sa iubesti si pana in prezent, cat de mult ai evoluat? Esti mai fericit sau mai fericita? Stralucesti sau te ofilesti? Nu anii vor intarii o relatie, nici faptul ca ai rezistat eroic intr-o situatie dificila, demonstrand ca ai fost loial sau loiala. Nu compromisurile salveaza o relatie si nici mila…

 

Sa lasam iubirea sa fie mai mult decat o nevoie, mai mult decat o obisnuinta, mai mult decat un principiu, mai mult decat ceea ce stim!