Iubeste-ti aproapele ca pe tine insuti!
Un citat despre iubire, mai exact o porunca din biblie, spune asa: iubeste-ti aproapele ca pe tine insuti!
Frumos, nu? Si sanatos in acelasi timp. Sa putem sa ne iubim aproapele ca pe noi insine ar fi intr-adevar schimbarea la care toti visam. Doar ca, avem o problema. Nu ne iubim suficient de mult intre noi.
Daca aruncam o privire in jurul nostru, nu prea vedem iubire fata de semenii nostrii. Dimpotriva. Vedem lipsa acesteia si inlocuirea ei cu orice altceva decat iubire. Stiti cumva care-i cauza de ne uram atat de mult unii cu altii?
Cred ca fiecare dintre noi avem o varianta, care la final ajunge la aceasi concluzie. Oamenii. Ei sunt cei care ne fac sa-i iubim sau sa-i uram. In functie de ce ne pot oferi ceilalti, de cum ne fac sa ne simtim, ii iubim cu o anumita masura. In cazul in care nu ne ofera nimic, nici noi nu simtim nimic.
Cumva, ne modelam in functie de ce au altii sa ne ofere. Trebuie sa ne fie transmisa aceasta iubire ca sa putem iubi. Altfel, daca nu avem aceasta iubire, cum am putea sa o dam celorlalti?
Iubeste-ti aproapele ca pe tine insuti, presupune ca tu deja te iubesti
In mod evident iubirea fata de noi este necesara pentru a putea oferi si celorlalti. Dar se pare ca nu este atat de evident pe cat cred eu. Inca ne mai mira faptul ca nu simtim iubire. De ce? Este foarte clar ca, felul in care procedam nu ne aduce rezultatul dorit.
Atat timp cat vom astepta de la ceilalti iubirea, nu vom putea niciodata sa iubim cu adevarat pe altcineva. Pentru ca nu vom stii cum. Probabil ca ar fi fost mai bine ca acest citat/verset despre iubire, sa fie invers. Iubeste-te pe tine asa cum iti iubesti aproapele.
Sa ne amintim: cata energie, timp, incredere, speranta am pus sau punem in persoanele pe care le iubim? Suntem loiali, respectusi, supusi, indragostiti, fara control, vulnerabili, iertatori, visatori. Lista este lunga…
Ma intreb, daca noi ne putem iubi asa cum ii iubim pe ceilalti. Mi se pare putin ipocrita aceasta iubire fata de semenii nostrii avand in vedere ca in noi nu se afla. Pentru ca daca s-ar afla, am putea vedea asta si in exterior.
De ce vrem noi sa dam totul cuiva fara sa ne asiguram ca, acest tot se va intoarce la noi?
Atunci cand suntem franti din si in iubire incepem sa simtim golurile pe care ceilalti ni le-au lasat. Doar ca aceasta perceptie ne face rau. Ceilalti nu ne lasa goluri, ci mine de aur. Adica exeperiente si lectii pe care se presupune sa le invatam. Daca dorim desigur, sa privim asa lucrurile.
Te invit sa vezi din alta perspectiva. Golurile pe care tu le simti se datoreaza consumului nechibzuit de timp si energie. Atat cu persoane cat si cu situatii. Nu stim sau nu vrem sa ne oprim la timp. Golurile sunt din cauza noastra. Pentru ca aceste goluri au existat dintotdeauna. Acest gol in majoritatea cazurilor, reprezinta lipsa Lui Dumnezeu si relatia eronata pe care majoritatea o avem, cu aceasta sursa creatoare numita in mii de feluri.
Noi nu iubim daca nu avem nevoie de ceva. Rareori iubim fara sa stim de ce. Sa nu existe un motiv anume. Invatam ca trebuie sa iubim si calitatile si defectele celuilalt. Dar cum adica sa iubesc defectele? Poate le ignor chiar daca deranjeaza enorm. Poate le accept pentru ca asa procedeaza toti. Dar nu pot spune ca le iubesc.
Nu cumva asta-i scuza tuturor?
Nu spunem toti: Ei, asta-s eu! Iubeste-ma asa cum sunt! Ia ma si cu bune si cu rele! Nu incerca sa ma schimbi!
Pai atunci suntem toti partasi la macel. La autodistrugere si distrugerea celorlalti. De ce sa acceptam aceste defecte? De ce sa nu scapam de ele? De ce le vrem noi atat de mult daca oricum nu sunt bune la nimic? Dar cel mai important este, sa vedem ce intelegem prin defecte.
Desi nu este un termen care sa fie folosit pentru persoane, ci mai mult pentru lucruri, noi totusi ne folosim. Defect inseamna o lipsa, o piedica care ingreuneaza, uneori chiar strica, bunul mers al unui lucru.
Deci, de ce as iubi eu ceva ce nu permite bunul mers al meu cat si al altora? De ce sa nu spun –repara-ma daca poti– in loc de – accepta-mi defectele?
Ce presupune aceasta iubire de sine?
Depinde ce intelege fiecare prin iubire. Dar eu spun ca inseamna sa fii constient de tine si de nevoile tale. Presupune sa te opresti din a cauta in altcineva si sa cauti in tine. Sa-ti oferi practic ceea ce oferi altora in iubire. Asa cum o intelegi tu. Daca pentru ceilalti ai timp, te sacrifici, esti loial, ii respecti, oferi tot ce ai tu mai bun, atunci fa acelasi lucru si pentru tine.
Adesea noi ne ranim in iubire. Simtim durere, dezamagire, singuratate, dependenta. Si cel mai important factor care provoaca aceasta suferinta, este obisnuinta. Ne am obisnuit. Am vazut ca putem continua si cu durere si am facut din asta dragoste adevarata. Vedem ca mai sunt si altii ca noi si atunci acceptam ca fiind realitate.
Atat timp cat ceva este acceptat oficial de majoritatea, acel ceva devine realitatea noastra.
Daca iubirea fata de semenii nostrii reflecta intr-adevar iubirea fata de noi insine, atunci am picat cu totii acest test. Rezultatul este jalnic. Atat de putin ne iubim.
Ma intreb: de unde trebuie sa incepem pentru a putea fi reflectata aceasta iubire in ambele sensuri? Daca-i iubim pe ceilalti sa se vada si in noi. Si daca ne iubim pe noi sa se vada si in ceilalti.
A devenit din ce in ce mai greu sa ne iubim aproapele. Asta pentru ca nu stim sa ne iubim pe noi insine. Ne este frica. Nu am facut din iubirea de sine o obisnuinta ci doar un concept care de cele mai multe ori este criticat, ridicularizat. Vezi doamne este egoism. Pai si partenerul sau partenera pe care o iubesti, nu este egoist/a? Nu vrea ca doar ei/lui sa-i dai aceasta dragoste?
In concluzie…
Daca putem sa-i iubim pe ceilalti doar pentru ca avem nevoie de ceva, atunci sa facem in asa fel incat, sa avem nevoie de noi insine. Poate asa vom reusi sa ne iubim in cele din urma…
Ca sa putem reflecta cu adevarat iubirea fata de semenii nostrii, mai intai aceasta iubire trebuie sa fie in noi. Fara aceasta iubire de sine vom fi mereu secati si dependenti de o alta persoana emotional.
Ti-a placut articolul si doresti sa te informam cand publicam noutati?