Am fost martori cu totii la niste evenimente globale, care ne-au influentat extrem de mult. Atat de neagra a fost perioada pandemiei incat, cu greu am reusit fiecare dintre noi sa ne vindecam. Nu doar fizic…mental si sufleteste am fost total distrusi.

Nu a existat om care sa nu fi fost afectat. In special, cei care au pierdut oameni dragi lor. A fost o frica la un nivel nemaintanlit. Iar liderii care ar fi trebuit sa ne apere si sa ne ajute, sa depasim mai usor situatia, nu au facut decat sa adauge si mai multa frica.

Am fost cu totii suspiciosi, separati si fortati sa acceptam situatia asa cum a fost. Nu am avut nici macar informatiile necesare acestui proces. Fiecare s-a descurcat asa cum a putut. Iar cei care au indraznit, sa spuna sau sa vina cu alta alternativa, decat cea impusa de societate, au avut de infruntat multe dificultati.

Avem leacuri dar nu si acces

Stim bine ca, exista evolutie in ceea ce priveste vindecarea anumitor boli. Dar daca interesul celor din varf, nu este satisfacator, atunci nu putem avea acces. Iar daca avem, este unul limitat si greu de obtinut.

Nu a fost nimic niciodata usor in aceasta viata. Indiferent de era in care am trait. Dar parca secolul in care ne aflam acum, este mai tumultos ca oricand. Desi, evolutia tehnologiei este remarcabila, omenirea sufera mai mult ca oricand.

Este nefiresc sa fim atat de avansati si totusi, atat de nefericiti. Sa avem atatea optiuni si totusi, nici una cu adevarat buna sau potrivita noua. Poate ca, pana la urma, ce este prea mult strica. Este aproape imposibil ca un om, sa fie echilibrat si sanatos, intr-o societate dezechilibrata si nociva.

Sa ne fi obisnuit oare cu raul?

Da. Ne-am obisnuit. Ma tem ca expresia, intotdeauna ai de ales, nu se aplica intotdeauna. Cateodata (daca nu cel mai adesea) alegem in favoarea altora. Si nu ar fi un lucru rau sa ajutam la binele altora, doar ca, de binele nostru cine se ocupa?

Ne aflam cu totii intr-un punct in care, parca nu mai putem suporta nimic. Provocarile vietii, depresia, grijile si lipsa empatiei, ne-au facut pe toti sa devenim egoisti si reci. Simtim ca traim o minciuna care, se extinde si mai mult, dar nu putem face nimic.

Nu este de mirare ca, intreaga societate incearca sa evadeze prin orice mijloace. Unii parasesc tara, altii consuma substante si alcool, cativa se refugiaza la biserica, iar restul fac si ei ce pot, pentru a mai ascunde din durere si frustrare.

Dezbinare globala

Ceea ce traim in aceste vremuri, reprezinta consecintele alegerilor noastre cat si ale liderilor nostri politici. Probabil ca, noi nu am inteles niciodata expresia unde-s multi puterea creste!. Nu am inteles ca, daca am fi uniti, informati si determinati sa schimbam ceva, am face-o intr-o clipa.

Ne indoim pana si de cei mai apropiati semeni ai nostri. Cei care nu ne sunt rude sau apropiati, nu au nici o sansa sa simta ceva uman in noi. Ne este frica sa mai interactionam intre noi, pentru ca nu stim cu cine avem de-a face.

Ne-am racit si distantat de valori, traditii, voie buna si compasiune. Suntem cuprinsi de disperare, presiune si nu mai observam pe nimeni in jurul nostru. Fiecare incearca sa supravetuiasaca asa cum poate, uneori, calcand peste altii.

Mai exista speranta?

Trebuie! Daca si speranta a disparut sau o lasam sa dispara, atunci suntem pierduti cu totii. Dar asa cum am mentionat mai sus, ca suntem obisnuiti cu raul, trebuie sa incercam sa ne obisnuim si cu binele. Si primul lucru, pe care fiecare dintre noi il are ca si responsabilitate, este sa-si creeze propriul bine.

Daca am face asta, iti dai seama ca, va fi mult mai usor sa facem si altora bine. Dar asta nu inseamna, sa ne transformam toti in niste egoisti radicali. Sa ignoram strigatul de ajutor al celorlalti si sa credem ca asa, ne facem noua un bine.

In binele nostru intra si sacrificiul. Puterea si curajul de a intinde o mana de ajutor, chiar daca tu nu esti in totalitate bine. Si bine ar fi pentru noi toti, ca nimeni sa nu depinda de nimeni. Insa, pana acolo mai e cale lunga!

In incheiere

Irascibilitatea noastra este una justificata. Traim cum traim si asta provoaca reactii in lant. La cea mai mica provocare, ne transformam in ceva, ce nici noua nu ne place.

Daca ar fi sa gasim un remediu pentru frustrari, ura si distantare, acela ar fi compasiunea. Sa intelegem ca acei oameni care ne enerveaza, care ne judeca si ranesc, sunt parte din noi. Si ei la randul lor se confrunta cu aceleasi probleme…poate chiar mai mari.

Sa gasim in noi puterea de a ierta si de a face bine. Sa nu uitam sa mai speram, sa ne dorim in continuare o schimbare in bine pentru toti. Este atat de scurta viata incat, nu se merita atata durere. In noi se afla tot ceea ce ne lipseste.

Asadar, hai o fuga pana in interior! Poate facem ca afara sa fie mai frumos.