Dependenta de o alta persoana

Fiecare dintre noi avem sau am avut in viata noastra o persoana de care sa fim dependenti. In unele cazuri aceasta dependenta poate parea normala. Chiar necesara, daca luam ca si exemplu relatia dintre parinti si copii.

 

Copii au nevoie si devin astfel dependenti de atentia si grija parintilor. Este nevoie de cineva care sa-i ghideze. Sa-i invete. Sa-i ajute. Dar pana cand ne vom lasa copiii sa fie dependenti? Poate ca ajutorul real consta in a-i ajuta sa devina treptat independenti…

 

Poti cere ajutorul celor din jur. Il poti primi insa, nici una dintre parti nu ar trebui sa transforme ajutorul in dependenta. Nici cel care cere, nici cel care ofera.

 

De cele mai multe ori se ajunge in astfel de situatii fara ca macar sa ne dam seama. Si chiar daca ne dam seama, intram intr-o zona de confort. Astfel ca, situatia devine convenabila. 

 

Cel care este dependent, v-a deveni automat cel slab. Iar aceasta slabiciune poate fi folosita impotriva lui. Cel care ofera dependenta, este constient de puterea pe care o are asupra celuilalt. Si ii place. Pe unii vulnerabilitatea altora ii hraneste…

 

Atat timp cat te simti dependent sau dependenta de cineva, nu vei putea fi INDEPENDENT/A. O astfel de afirmatie te poate intrista. Insa acesta este adevarul. Nimeni nu isi doreste sa fie dependent. Dorinta arzatoare a fiecaruia dintre noi, este de fapt sa fim independenti.

 

De la o anumita varsta putem sa ne purtam de grija. Nu ar trebuie sa mai depindem de alte persoane. Asta nu inseamna ca nu vom mai avea nevoie de ajutorul celorlalti. Ci mai degraba o limita in care dependenta nu mai intra in discutie.

 

In relatiile de iubire dependenta dezechilibreaza relatia. Transformand-o in toxicitate. Consumi zilnic o otrava cu chip de fericire. In care cel de care depinzi, se simte foarte bine. Daca celalalt nu s-ar simti bine stiind ca, tu depinzi de el/ea, atunci nu te-ar lasa sa depinzi. Pur si simplu nu ai simti ca depinzi…

 

Dependenta porneste din doua surse aparent naturale. Nevoie si placere. Nevoia ne este introdusa inca de la inceputul vietii noastre. Avem nevoie sa supravetuim. Sa cunoastem, sa ne aparam. Sa deosebim binele de rau si multe alte aspecte.

 

Placerea de a fi dependent/dependenta de cineva este mai nociva decat nevoia. Vrem acel ceva pentru a ne simti bine. Si fara acel ceva, parca totul se naruie. Asta datorita faptului ca ne-am obisnuit ca celalalt sa ne ofere. Avand gresita impresie ca, in noi nu se afla ceea ce avem nevoie.

 

Credem ca singuri nu ne putem ajuta. Astfel ca, asteptarile noastre se reflecta in celalalt. Punem toata increderea in cel de care depindem. Si nu e de mirare ca la un moment dat, celalalt ne va dezamagi. 

 

Proiectiile pe care le facem asupra celorlalti nu vor putea acoperi lipsurile interioare. Nu tine de celalalt ca tu sa te simti bine. Nu este treaba altuia sa te faca sa te simti bine, ci a ta.

 

In noi se afla totul. Si odata ce vei realiza acest lucru, vei si simti. Nu doar spune. Cu un minim de efort si cercetare, vei obtine informatiile necesare pentru a porni la drum. Vei gasi sursele de care ai nevoie pentru a deveni independent.

 

Fiecare experienta are menirea de a ne arata ceva. De a ne invata. Daca totul ar veni foarte repede si usor, nu am stii nimic. Am repeta aceleasi greseli la infinit. Si am suferi deopotriva la fel de mult. Cu alte cuvinte, accepta procesul la care vei fi supus/supusa.

 

Personal am inteles ca dependenta de o alta persoana,  nu mi-a dat voie sa evoluez. Nu am vazut ca nu iubeam si nici nu eram iubita cu adevarat. Nevoile, fricile erau mai mari. Mi-a luat ceva timp sa vad toate acestea si sa ma pot elibera.

 

Oricat de mult am incercat sa fug de mine, tot la mine am ajuns. Si au fost multe de reparat si vindecat…

 

Asadar, tu alege calea care ti se potriveste cel mai bine. Important este sa vrei sa iesi din dependenta de alte persoane. Sa vezi cum este sa alegi, sa fii cu cineva de care nu ai nevoie. De care sa nu depinzi cu nimic. Sa-ti placa si nici macar sa nu stii de ce…