Citate despre viata-partea I

citate despre viata psihologie mindfulness perspective png

Cand crezi ca ai toate raspunsurile, vine viata si pune alte intrebari – citate despre viata partea I

Cand devenim noi constienti de ceea ce inseamna viata si realitatea? Exista o varsta anume sau pur si simplu suntem aruncati in aceasta constientizare fara a fi pregatiti? 
 
De cele mai multe ori suntem luati prin surprindere. Si oricata ,,pregatire,, am avea pentru ceea ce inseamna realitatea si viata de zi cu zi, tot vom fi aruncati in situatii in care pregatirea anterioara nu mai are nici o insemnatate. 
 
Se spune ca cei 7 ani de acasa sunt temelia fiecaruia dintre noi. Doar ca aceasta temelie este mult prea supraestimata.
 
Vedem in jurul nostru comportamente deranjante si singurul lucru pe care-l scoatem in evidenta este ca, vezi doamne, nu au cei 7 ani de acasa. Baza unui om nu se rezuma doar la 7 ani. 
 
Indiferent de cat de bine sau gresit te-au educat parintii pana la aceasta varsta, nu se poate sa-i catalogam pe cei din jurul nostru dand vina pe parinti. Plus ca, greselile cele mai mari nu se fac cand ai 7 ani . Ci om in toata firea care este  liber sa aleaga (aici am indoieli) si suficient de mare pentru a fi responsabil (aici am claritate).
 

Greseala parintilor este sa creada ca ai lor copii nu pot fi sau face rau

Putem observa la copii inca de la varste fragede, anumite comportamente care ne pot da de inteles intentia acestora. Doar ca inima nu ne lasa sa fim mai rigurosi cu ei. Ne este greu sa acceptam ca un copil poate fi rau.
 
Chiar daca ii pedepsim, chiar daca suntem suficienti de puternici prin puterea exemplului, copii vor decide singuri daca vor lua sau nu in considerare cele invatate.
 
Sunt situatii in care parintii dau cei mai bun pentru educatia copiilor insa asta nu garanteaza ca ei vor aprecia efortul si dragostea neconditionata.
 
Pe de alta parte sunt copii ce nu au parte de acest suport parental, nici de dragostea necesara dezvoltarii acestora si cu toate acestea se educa singuri. Dezvolta un caracter admirabil si un simt de raspundere deosebit. 
 
Deci nu putem da vina la nesfarsit pe parinti. Dar trebuie sa constientizam cu totii, mai ales cei care suntem parinti, ca uneori dam nastere unor generatii extrem de periculoase.

Rautatea exista oricat de multi guru vor nega acest lucru

Mare mi-a fost mirarea sa aud intamplator la un post de televiziune, un om ce avea o privire deosebit de blanda si o incredere ireala, ca raul si orice derivare a acestuia, nu exista. Serios? 
 
Spune-i asta unui parinte al carui copil a fost molestat sau unei persoane rapite si chinuita in moduri inimaginabile, ca raul nu exista. Iar acestea sunt cateva din infinitele exemple a ceea ce se intampla in lume. 
 
Si cum poti nega un lucru care, chipurile, nu exista fara ca acesta sa existe? Exact. Ca sa poti nega ceva, mai intai acel ceva trebuie sa existe. Faptul ca tu il negi nu faci decat sa-i confirmi existenta. Dar nu asta este ideea. 
 
Ci faptul ca oamenii vor sa creada ca viata este frumoasa daca stii cum sa o traiesti. Daca urmezi niste pasi magici, daca lucrezi la interiorul tau. Da! Viata ta poate fi asa dar nu a tuturor. Plus ca, nici a ta nu va fi doar lapte si miere. 
 
Regret sa va dezamagesc dar nu eu va dezamagesc. Oricat de zen ar fi viata ta, familia si realitatea care te inconjoara, in lume se petrec dezastre de toate felurile. Desigur ca poti ignora ceea ce se petrece in jurul tau si sa traiesti in bucla ta fericita pe care ti-ai creat-o.
 
Dar restul ce fac? Sau nu ar trebui sa ne intereseze? Pai si daca nu ne intereseaza, cum putem sa sustinem ca suntem buni sau ca facem bine?

Lumea mai are pana sa devina o epoca de aur

Nu stiu ce ,,Plan Divin’’ exista pentru noi, nici nu ma incumet sa inteleg, pentru ca trebuie sa-mi asigur supravetuirea. La fel ca oricare dintre voi razbat prin viata si incercari fara sa inteleg intotdeauna scopul sau sensul. Dar ce nu fac este, sa dau vina pe Dumnezeu sau pe Diavol. Stiti de ce?
 
Atat raul cat si binele l-am vazut prin prisma oamenilor din jurul meu. Oamenii m-au ranit, m-au ajutat, m-au iubit, m-au ingrozit. Nu am vazut ingeri si nici demoni. Dar pentru ca nu i-am vazut asta nu inseamna ca nu exista. Nu neg, nici nu afirm. 
 
In schimb ceea ce am observat este dorinta noastra de a crede in forte/energii dincolo de simturile noastre. Probabil ca este un fel de ancora pentru a putea trece prin viata mai usor. Si da! Crezand suficient de mult in ceva, se poate manifesta si fizic.

Explicatiile gasite de noi pentru ceea ce ni se intampla sau nu, sunt diferite. Asta inseamna ca pot fi adevarate sau false.

Calea spirituala despre care multi ne vorbesc nu este atat de accesibila tuturor. La fel ca orice concept existent in aceasta viata, unii aleg sa creada si sa se dedice acestui concept. 
 
Altii sunt ocupati cu suferinta si responsabilitatile lor. Unii accepta pur si simplu ca, nu au prea mult timp la dispozitie pentru a gasi la orice o explicatie si traiesc prin prisma hazardului. 
 
Indiferent de situatie traim toti sub acelasi cer si impartim toti acelasi pamant. Ca imparteala nu este justa asta o stim cu totii insa, avem perspective diferite in ceea ce priveste o explicatie.
 
Putini sunt cei care traiesc o viata implinita si fericita. Probabil acestia sunt retrasi departe de lume. Pentru ca traind in lume nu ai cum sa nu vezi ( decat daca refuzi vehement) ca lumea este bolnava din toate punctele de vedere. Nu ai cum sa nu vezi suferinta celor din jur, direct sau indirect, si sa spui viata este minunata. Sau sa spui, nu ma intereseaza. Raul exista si pentru ca cei buni sunt indiferenti…

Ca si oameni suntem supusi constant transformarilor iar liberul arbitru nu prea functioneaza

Ma doare sa vad ceea ce se petrece in jurul meu si sa constat ca uneori nu pot face nimic. Si oricat m-as infasura in sintagme pozitive, oricat as fugi in interiorul meu pentru a ma proteja de exterior, in realitate traiesc in exterior. Iar in acest exterior nu sunt singura, ca sa pot alege o singura realitate stabila si cu multe zane.
 
Ne intersectam clipa de clipa cu semenii nostrii si vrem sau nu, impactul este prezent. Preluam informatii, sentimente, energii. Unii au un impact atat de puternic incat ii copiem, ii urmam, ii credem si actionam pentru si in numele lor. 
Intrebarea mea este: Cand si unde se aplica acest liber arbitru?
 
Pentru ca daca ne putem folosi oricand de acest liber arbitru, cu siguranta am da lumea peste cap. Nimeni nu ar mai imbatrani, nu s-ar mai imbolnavi, nu ar mai suferi, nu s-ar mai naste si nici nu ar mai muri. Pe langa faptul ca sfidam cateva legi simple si clare, mai apare si suspiciunea fata de legile Lui Dumnezeu.
 
Apar alte intrebari: Daca Dumnezeu ne-a oferit liberul arbitru, cum se face ca indiferent de situatie tot vom fi judecati si plasati in functie de ce am ales? Sau ne folosim de acesta doar pe pamant? De ce ne-ai da Tu Doamne ceva atat de bun doar ca sa gresim?
 
Pentru simplu fapt ca El judeca si ca doar El are voie sa judece, traim intr-o teama constanta. Nu stiu despre voi, dar eu vreau sa cred intr-un Dumnezeu mai maret de atat. Unul care nu judeca…unul pe care sa-L urmez din admiratie si dragoste. Nu unul de care sa ma tem pentru ca el este un dumnezeu gelos. Am oameni pentru asta.
 
Si lista continua…
Probabil ca nu este deajuns ca suntem ,,livrati,, si supusi legilor lumii in care traim, mai este necesar inca un set de legi aparent dupa moarte. Hmm. Se pare ca suntem intr-adevar speciali de putem duce in spate atata. Deci in nici una dintre lumi nu putem avea liniste si siguranta. Pai asa spuneti mai…

Concluzie

Intrebari are toata lumea. Unii aleg sa si le exprime, altii le evita din diverse motive. Unul din aceste motive este ca nu isi au rostul. Sunt considerate intrebari stupide si uite asa de rusine sa nu fii vazut prost, ramai de fapt prost. Ne este frica sa contestam ceea ce stim, ne este frica sa punem intrebari ce poate nu au mai fost puse.
 
Acceptam raspunsuri ce de cele mai multe ori nu ne satisfac, dar mergem inainte. Credem in lucuri, persoane si situatii ce nu le-am descoperit noi. Asa ne-au fost transmise si asa au ramas. Poate ca nu ne mai ramane timp sa ne intrebam ce si cum, pentru ca suntem ocupati cu supravetuirea.
 
Vom ajunge oare sa traim cu adevarat?



Ti-a placut articolul si doresti sa te informam cand publicam noutati?





Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Folosim cookie-uri pentru a personaliza continutul, pentru a oferi functiile retelelor sociale si pentru a analiza traficul. De asemenea, le oferim partenerilor nostri pentru a-ti oferi experiente deosebite, pentru a analiza traficul si modul de utilizare si pentru a-ti personaliza serviciile noastre. In cazul in care alegi sa continui utilizarea website-ului nostru, esti de acord cu utilizarea modulelor noastre cookie.