Chiar iti cunosti partenerul?

Cred ca fiecare dintre noi am inteles pana acum, ca nu vom reusi sa cunoastem un om cu adevarat niciodata. Si cu cat crezi ca-l cunosti mai mult, cu atat deceptia este mai mare.

 

De ce deceptie? Pentru ca nu suntem pregatiti sa vedem adevarul. Deseori vedem doar ceea ce ne convine, respectiv ceea ce putem accepta.

 

Dragostea este unul dintre cele mai frumoase si puternice sentimente. Pe toti ne-a cuprins in aceasta viata de cel putin odata. Cu totii stim cat de dulce este dar in acelasi timp si amara.

 

Si poate ca nu ar trebui sa fie deloc amara. Insa felul in care o percepem, felul in care o dam si o primim, faptul ca la un moment dat o pierdem, ne da acest sentiment de durere.

 

Oare daca ne-am cunoaste partenerii cu adevarat, dragostea s-ar mentine? Cat de mult trebuie sa-i cunoastem pe cei din jurul nostru, ca sa asiguram o relatie? Ma intreb pentru ca, desi, sustinem si credem ca-i cunoastem, nu este deloc asa. O mare parte din noi ne trezim la un moment dat, fata in fata cu adevarul.

 

Vine si acel moment in care spui ,,nu esti cine am crezut ca esti,,. Unii o spun cu voce tare, altii doar in sinea lor. Unora le ia putin timp, altora ani la rand. Si nu are cum sa nu fie frustrant. Ai fost sigur/sigura de ceea ce ai crezut despre persoana draga.

 

Pe langa asta, ai oferit incredere, te-ai implicat cu sentimente si timp. Ai depus efort, ai lasat de la tine, ai incercat sa faci sa mearga. Si a mers…pana cand ceva ce stiai ca este intr-un fel, nu mai este.

 

Sau poate ca ai fost constient de la bun inceput ca nu cunosti persoana pe care o iubesti.

 

In primul rand ne grabim sa tragem concluzii manati de iubire sau frica. Pe baza acestor emotii luam decizii, care la un moment dat ne arata cat de bine sau gresit am luat aceste decizii.

 

In ceea ce priveste alegerea unui partener, acesta nu va fi in functie de cine este el cu adevarat. Ci in functie de cat de bine se adapteaza nevoilor noastre.

 

Daca cei de care ne indragostim se incadreaza in criteriile noastre de selectare, va fi usor pentru noi sa continuam. Aproape ca nici nu exista indoieli sau intrebari despre persoana in cauza. Atat timp cat nevoile noastre in dragoste se regasesc in celalalt , nu ne mai intereseaza cat de bine il cunoastem sau nu.

 

Si nu zic ca o relatie nu poate porni si doar cu atat, dar nu va rezista in timp.

 

Cand spun ca nu rezista, nu ma refer la acele relatii care sunt trase de par. Din diverse motive unii dintre noi aleg sa ramana intr-o relatie neimplinita, doar pentru ca nu sunt dispusi sa piarda si putinul pe care-l au.

 

Ce inseamna sa ne cunoastem partenerii? Inseamna sa luam in calcul si nevoile lor, nu doar pe ale noastre. Sa asteptam si momentele de tensiune ca sa putem observa reactiile. Sa cunoastem si partile mai putin pozitive, care de cele mai multe ori sunt sursa certurilor si a contradictiilor.

 

Adevarul este ca totul porneste de la a te cunoaste pe tine insuti. Odata ce te cunosti pe tine, il poti cunoaste si pe celalalt. Si cand spun sa te cunosti, ma refer la ganduri, emotii, vorbe, actiuni, stari reale…autentice.

 

Nu este deloc usor sa fim noi insine, pentru ca ceea ce poti descoperi despre tine insuti, nu este doar bun si frumos.

 

A te cunoaste ia timp, foarte mult timp. Nu suntem obisnuiti sa fim atenti la cine suntem. Sa stim cine suntem. Focusul nostru este la ce facem. Iar ceea ce facem poate fi mascat cu usurinta pentru ca, avem destula practica pentru asta. O facem de generatii intregi.

 

Un om care se cunoaste doar aparent, nu va putea cunoaste un om real. Si chiar de il va intanli nu va putea sa-l aprecieze.

 

Oamenii reali reprezinta un pericol pentru cei ce nu sunt. Pentru ca unii pur si simplu nu vor sa fie. Asadar, in functie de cat de mult ne cunoastem pe noi, atat vom putea cunoaste si despre ceilalti.

 

Nu te speria atunci cand, intelegi ca nu cunosti persoana cu care esti

Multi dintre noi, ramanem socati atunci cand descoperim ceva nou in partenerii nostrii. Este nou doar pentru noi, pentru ca in ei a existat asta dintotdeauna. Doar ca nu au avut ocazia sa o exprime. Ocazia sau provocarea.

 

Nu degeaba este adevarata aceasta afirmatie. Daca dai putin firul inapoi, la inceputul relatiei, vei observa ce anume a condus in acest punct in care tu realizezi ca habar nu ai cu cine stai. Nu stii pe cine iubesti si nici cine te iubeste.

 

Iar daca la inceput stiai, crede-ma nu este adevarat. La inceput stiai doar ca-ti place, ca vrei si atat.

 

Nu cunosteai detalii, spatiul privat al celuilalt, reactiile in diferite situatii, caracterul. Tu ai vazut o mica parte din comportament, care poate fi controlat, ascuns, modelat. In functie de ce nevoi avem, ne comportam intr-un fel.

 

Este normal sa vrem atentia, dragostea si increderea celuilalt. Si culmea e ca le obtinem. Pentru ca la inceput avem un comportament exemplar. Placut, controlat pentru ca, nu am vrea sa pierdem ceea ce vrem sa obtinem.

 

La inceput doar atractia fizica este cea care conduce intreaga poveste. Si abia cand va mutati impreuna, iar asta se intampla foarte repede, va puteti observa cu adevarat. Intensitatea hormonala scade, comportamentul nu mai este atat de controlat, caracterul iese la iveala.

 

Stiu ca multi vor spune, cum as putea sa-l cunosc mai bine daca nu locuim impreuna? Pai si pana sa va mutati, ti-ai pus aceasta intrebare? Sigur ca familia se construieste impreuna. Fundatia unei relatii este impreuna, dar nimeni nu a spus repede.

 

In momentul in care v-ati mutat nu mai exista ,,spatiul meu privat,, iar noi stim cat de important este, cata nevoie avem de fapt de el.

 

Nu vei mai putea sa actionezi in felul tau, pentru ca nu mai este doar spatiul tau. Nu vei mai impresiona sau surprinde pentru ca esti vazut. Timpul petrecut impreuna nu mai este atat de apreciat. Nici momentele intime nu vor mai fi atat de intense.

 

Totul se diminueaza, in timp ce voi sunteti dezvaluiti in totalitate. 

 

Nu mutatul impreuna ar trebui sa fie o problema, ci faptul ca nu asteptam sa vedem cu cine ne mutam. Si nu este necesar sa va mutati, decat atunci cand sunteti siguri ca vreti sa construiti o familie.

 

Dar poate ca mai bine platiti o singura factura decat doua, nu? Mai bine o singura chirie impartita, ca va ramane bani pentru o vacanta.

 

Mutatul nu este intotdeauna pentru binele general al partenerilor. El scurteaza efortul si timpul oferit pentru relatie. Chiar daca stati mai tot timpul unul cu celalalt, nu inseamna ca si oferiti timp relatiei. 

 

 Mutatul este o negociere constanta care poate rezista in timp, sau poate cadea de la prima incercare.

 

Poate fi dificil, uneori chiar imposibil sa cunosti un om cu adevarat. Mai ales cand vine vorba despre partenerul de viata. Cateodata emotiile ne orbesc judecata, iar uneori judecata ne blocheaza emotiile.

 

Este nevoie de un echilibru in interiorul nostru pentru a putea cunoaste pe cineva cu adevarat.

 

Doar pentru ca cineva este capabil sa ne satisfaca nevoile, nu inseamna ca-l si cunoastem. Abia atunci cand nevoile noastre nu mai sunt implinite, putem afla de ce vrem sa fim cu acea persoana. Sau cu oricare alta.

 

Nu iubim oamenii pentru ceea ce sunt sau pentru ceea ce vor si au nevoie. Ii iubim pentru ca ne pot oferi ceva. Ne dau ceea ce vrem si avem nevoie. Si atat timp cat primim aceste lucruri, nu mai este necesar sa-i cunoastem cu adevarat. Sau poate ca, atat cat stii despre celalalt iti este suficient.

 

Si atat timp cat nu ne vom cunoaste pe noi insine cu adevarat, nu vom putea sa-i cunoastem nici pe ceilalti. Atat cat cunostem despre noi, atat vom cunoaste si despre ceilalti.