Cat de bine esti cu adevarat?

 

Mi-ar placea ca fiecare dintre noi, sa-si raspunda sincer la intrebarea: cat de bine sunt eu cu adevarat?

 

Tocmai de aceea, insist calduros, sa iti adresezi aceasta intrebare in solitudine si in spatiul tau privat, pentru a nu fi constrans/a de nimeni si de nimic, ca sa-ti poti oferi un raspuns sincer.

 

Am observat ca multi raspund la aceasta intrebare, manati de mandrie si de un ego fragil. Nu vor sa fie vazuti de ceilalti ca fiind slabi sau neputinciosi. Nu vor sa admita in fata altora (nici macar a lor ), ca in sufletul si in adancul lor, nu sunt bine cu adevarat.

 

Si fiecare minte pe celalalt in speranta ca, minciuna va fi crezuta si eventual, transformata in adevar. Unii merg pe o premisa extrem de daunatoare si falsa. 

 

‘’Fake it till you make it!’’ 

 

Altfel spus, se forteaza sa creada in ceva, mai exact o afirmatie pozitiva, in speranta ca, naivitatea lor cu care incearca sa-L manipuleze pe Dumnezeu, va avea rezultat.

 

 

Prin a ne declara direct sau indirect, proprii nostri creatori. Proprii nostri salvatori si fauritori de destine. Daca-i asa draga suflete, atunci poti spune cate fire de par ai in cap. Stii tu asta?

 

Daca-i asa, atunci esti in stare sa creezi un nou univers, un nou cer si un pamant nou. Esti tu in stare de asta?

 

Din ce in ce mai multi oameni, se inchina la propriul corp, se incred in propriile lor convingeri, slujesc cu devotament si ravna alti oameni, isi creaza un dumnezeu propriu – adica pe ei insisi.

 

 

Groaza! Viteza cu care ne indreptam spre distrugere si pierderea sufletelor noastre, este uluitoare. Suntem captivi intr-o lume, respectiv, intr-un sistem condus de oameni, iar noi facem din asta adevarul absolut.

 

Suntem captivi in vietile altora si in cerintele acestora, iar noi facem din asta iubire. Suntem sclavii propriilor noastre dorinte si placeri, iar noi credem ca asta ne face liberi.

 

Credem intr-un dumnezeu ajustat convenientelor noastre. De unde si iluzia oferita de toate aceste filozofii noi (new age), care iti spun ca meditatia, yoga, incantari si ritualuri la luna plina, iti vor oferi pacea si satisfacerea golului interior.

 

Daca-i asa draga suflete, atunci tu esti plin de pace si liniste in interiorul tau. Dar chiar esti?

 

Ne rugam la stele, luna, soare si alte creatii dar care sunt fara suflu.

 

Cautam raspunsuri in tarot, cafea, ghicitori si alte modalitati, dar uitam cu desavarsire de Dumnezeul cel viu.

 

 

Draga suflete, impartasesc cu tine din greselile pe care le-am facut si care m-au costat scump. Greseli precum: ca eu sunt propriul meu salvator, propriul meu dumnezeu, propriul meu fauritor de destine. 

 

Am alergat dupa oameni, dupa o infatisare placuta, dupa o solutie rapida si usoara. Am crezut cu toata taria mea in afirmatiile pozitive si in tot ceea ce, era new age-ului mi-a oferit.

 

Nimic din toate acestea, nu au reusit sa ma umple vreodata sau macar sa-mi ofere o stare de bine pe un termen mai indelungat. Cu cat consumam mai mult, din cele mai sus mentionate, cu atat mai flamanda eram.

 

Abia atunci cand, infranta de propriul orgoliu si aroganta, am admis ca nu sunt bine, ca nu pot, ca nu stiu, am primit linistea si pacea dupa care am tanjit intreaga viata.

 

Nu pot spune ca, am ajuns sa-L cunosc pe Dumnezeu in totalitate, ca am patruns eu caile Lui, nicidecum! Dar pot spune ca, avand intentia sincera de a-L cauta, de a ma lasa invatata si indrumata de El, am sansa de a-L cunoaste si mai mult.

 

Asadar, draga suflete, iti sugerez calduros sa reflectezi, sa cercetezi, sa nu te opresti din a cauta adevarul. Fii sincer/a cu tine si de acolo, va fi mult mai usor.

 

Daca simti nevoia sa ceri ghidare sau sa impartasesti, o poti face prin intermediul acestui contact: perspective@totnoi.com

 

Sau poti face direct o programare pentru consiliere, apasand link-ul de mai jos: