Captivi in vietile altora

captivi dezvoltare personala perspective 1.png

M-am surprins de curand, urmarind cu atentie un videoclip din acela care, iti ia toata atentia. Atat de interesante sunt vietile altora, incat oferi timp generos privindu-le. Si pur si simplu te fura, te scoate din momentul prezent si te duce acolo unde se intampla totul. Curiozitatea si interesul de care dai dovada privind vietile altora, te duc in cele din urma, afara din viata ta.

Ar trebui sau nu, sa observam si vietile altora? Nu doar ca observam vietile altora ci ne si implicam. Cum si in ce masura, se aplica diferit pentru fiecare. Uneori, sa facem parte din vietile altora este fix ceea ce multi dintre noi isi doresc. Alteori, ne strecuram cu forta si nu acceptam prea usor ideea, de a renunta sa facem parte din ceva care, nu ne-a dat acces total sa fim.

Participarea in vietile altora este necesara, chiar benefica daca este benefica pentru ambele parti. Cand tu participi in viata altcuiva, acel altcineva ar trebui sa  participe si el in viata ta. Iar daca nu participa, ar trebui sa-ti pui un semn de intrebare. In toate aspectele vietii noastre, fie ca vorbim de prietenie, relatii de dragoste, munca, timp liber, participam direct sau indirect in vietile altora. In calitate de mama, sora, iubit, coleg s.a.m.d.

Fugim de vietile noastre

O parte dintre noi, atunci cand sunt implicati in vietile altora, uita ca au o viata a lor. Una care are nevoie de atentie, schimbari, prezenta. Ne focusam pe viata altora, pe timpul lor, pe ceea ce ei vor si cum vor, pe nevoile lor, pe disponibilitatea lor. Toata atentia este dirijata spre celalalt pentru ca, viata ta depinde de celalalt.

Intervin emotiile si sentimentele care ne fac loiali unei cauze sau persoane. Fara sentimente pe care sa le putem impartasi unii cu altii, nu putem spune ca participam cu adevarat in vietile altora. Sigur, unii participa de fatada sau in functie de interese. Raman totusi cei care, continua sa participe, asta insemnanad, sa ofere timp si energie, unor cauze si persoane care, nu vor vedea si nu vor putea aprecia asta niciodata.

Poate aceste cauze si persoane nu pot. Poate nu vor, poate nu stiu. Nu asta conteaza. Ci faptul ca, ramai si continui sa speri in vreo schimbare minune, tolerezi si continui sa oferi sanse, astepti si totusi nu obtii nici un rezultat durabil. Nici macar rabdarea nu poate salva, ceva ce nu vrea sa fie salvat. Nici macar iubirea…

Tu ai ramas captiv in viata altora crezand ca e si viata ta acolo. Ai ramas captiv in energia lor, in termenii si conditiile dictate de ei. Joci dupa regulile lor si te-ai obisnuit asa. Pentru ca singur in viata ta, nu faci fata. Te-ai blocat. Nu inaintezi nici nu dai inapoi. Esti pe hold😊.

Participarea in vietile altora nu ar trebui sa ne fure viata

Chiar daca ne place sa oferim cu toata inima si cu toata placerea, uneori, trebuie sa observam daca aceste cauze si persoane merita. Stiu ca se spune, ofera fara sa ai asteptari, dar asta nu inseamna sa oferi pana cand, nu mai ramai cu nimic. Si aici nu ma refer doar la surse materiale, ci la tot ceea ce oferi ca om pentru un alt om.

Multi dintre noi sunt atat de implicati in alte vieti incat, propria lor viata este doar o umbra. Ei stiu ca undeva acolo, sta si viata lor dar nu o mai pot vedea, nu o mai pot simti. Sunt mult prea ocupati cu nevoile celorlalti. Cu alte cuvinte, isi neglijeaza propria viata pentru a trai in vietile altora. Unii o fac din iubire, altii din simplu fapt ca, ei nu au un scop, un vis, un drum al lor pe care sa mearga.

Iar altii raman blocati in asteptare. Tot asteapta o schimbare, o implicare din partea celuilalt, o apreciere si niste sentimente reale. Desigur, acest lucru nu va dura la nesfarsit. Aceasta asteptare se va dovedi o pierdere de timp si o pierdere de surse pretioase.

Problema o reprezinta refuzul de a vedea ceea ce se petrece. Pur si simplu refuzam sa vedem adevarul si continuam sa gasim cele mai bune argumente, pentru a ramane in continuare blocati in aceasi situatie. Ori de cate ori incerci sa te opresti, sa o iei de la capat si sa renunti la orice forma de toxicitate, apare ceva sau cineva care sa te convinga, sa ramai. De cele mai multe ori, tu esti cel care se convinge. Cel care de fapt, se minte in continuare.

De ce este atat de greu sa ne desprindem de altii?

Cum putem sa ne desprindem de noi atat de usor? Sa renuntam la viata noastra, sa prioritizam vietile altora, sa construim visele altora? Cum putem oferi atata atentie, dragoste si timp unei alte vieti in timp ce, viata noastra se risipeste putin cate putin? Pentru ca ne-am obisnuit asa.

Milioane de suflete stau captive in relatii si situatii care, nu le mai fac de multa vreme nici un bine. Putinul pe care il primesc, este suficient cat sa le prelungeasca agonia. Poate ca unii adora drama si pozitia de victima. Poate ca sunt dependenti de o stare haotica si depresiva. Poate ca le place pur si simplu sa sufere.

Dar unii dintre noi chiar vor sa se elibereze si sa-si gaseasca drumul inapoi spre ei. Si-l vor gasi. Desprinderea de o situatie sau o persoana in care ai investit tot ce ai avut mai bun, nu este deloc usoara. Dar deja ai platit pretul alegerilor tale si a refuzului de a vedea adevarul. Ai stat atata vreme blocat si separat de tine, ai putea foarte bine sa te obisnuiesti si cu libertatea.

Renuntarea la orice fel de dependenta, inseamna libertate

Probabil vei fi socat sa auzi ca, multi se tem de libertate. Pentru ca ei nu stiu ce sa faca cu aceasta libertate. S-au obisnuit sa depinda mereu de cineva sau de ceva. Au facut totul doar alaturi de cineva. Au iesit in oras doar in compania cuiva, au mers la un eveniment doar insotiti, s-au plimbat intr-un parc doar in prezenta cuiva, au mers intr-o vacanta intotdeauna cu cineva.

Ei nu stiu cum sa fie singuri. Li se pare ciudat sau chiar nefiresc, sa fie si sa faca totul singuri. Se tem de propria viata, de propriile ganduri, de faptul ca viata ii forteaza sa faca o schimbare. Uneori prezenta cuiva nu este decat o distragere de la propria viata. Preferi sa te certi cu cineva decat, sa-ti confrunti conflictele interioare. Dar fuga asta, nu va rezolva niciodata nimic…

Si doar prin constientizarea ca, trebuie sa ne intoarcem in si la vietile noastre, putem spune ca am facut primul pas pentru o schimbare. Ai nevoie de un repaus total de la tot, ca sa-ti poti gasi drumul spre tine. Tu nu esti obisnuit sa-ti asculti cu adevarat nevoile, sa auzi cum fiinta ta iti vorbeste. De aceea, ofera-ti timpul necesar.

La final

Captivi suntem in toate felurile cu putinta. Am fost si cel mai probabil, vom continua sa fim. Fie chiar si in mintea noastra. Insa pana si aceasta captivitate ar trebui sa fie temporara.

Odata ce ti-ai dat seama ca, viata ta nu prea exista, nu stii unde te indrepti, nu ai nici o motivatie de a-ti gasi un scop, nu esti prezent in propria viata, nu ai nici o satisfactie durabila, nu simti implicarea celuilalt in viata ta, ar trebui sa te opresti.

Da-ti voie sa respiri si sa refuzi ofertele astea insatisfacatoare. Asta daca nu cumva, ma repet, iti place suferinta. Nimic nu intra in vietile noastre daca noi nu suntem acasa. Sunt cadouri la usa, dar in casa nu e nimeni care sa deschida usa. Oportunitatile vietii ne asteapta, sunt acolo. Si daca nu ai putere sa crezi ca ceva mai bun te asteapta, macar ai respect fata de tine si opreste-te din a-ti face rau.

Adevarul e ca, nu ne tine nimeni captivi in vietile lor…noi ne tinem.




Ti-a placut articolul si doresti sa te informam cand publicam noutati?





Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Folosim cookie-uri pentru a personaliza continutul, pentru a oferi functiile retelelor sociale si pentru a analiza traficul. De asemenea, le oferim partenerilor nostri pentru a-ti oferi experiente deosebite, pentru a analiza traficul si modul de utilizare si pentru a-ti personaliza serviciile noastre. In cazul in care alegi sa continui utilizarea website-ului nostru, esti de acord cu utilizarea modulelor noastre cookie.