Cand nu ne vede nimeni

cine suntem perspective dezvoltare personala 1.png

Cine suntem noi cand nu ne vede nimeni?

Am venit de departe si am calatorit mult pentru a reusi sa am un moment de claritate. Am facut alegeri din instinct si m-am aruncat in acea dorinta detrebuie sa schimb ceva. Am plecat la drum fara prea multe planuri sau vreo stabilitate de orice fel, care sa ma intampine la poarta noului inceput.

In realitate nu ma astepta nimeni. Ba chiar am fost o povara si un subiect tabu pentru cei care ma cunosteau. In viziunea lor eram inconstienta de pasul acesta pe care-l facusem. Fara plan, fara loc, fara bani. Din perspectiva lor, sa am curaj sa incep viata de la zero, insemna iresponsabilitate.

Ceea ce ei nu stiau era ca eu, facusem ani de zile acelasi lucru dar nu obtineam un rezultat diferit. Ceea ce ei nu stiau era ca eu, ma hotarasem. Si nu doar in teorie. Nu am vrut sa mai aman nici o clipa nevoia asta de a schimba ceva in viata mea. Eram moarta in interiorul meu, franta si cu un munte de blocaje in spatele meu.

A fost un moment in care, mi-am depasit frica de a iesi din zona de confort. Si odata iesita, m-am simtit mai pierduta si mai instabila ca oricand. Familia te poate ajuta sau pur si simplu te poate frange si mai mult. Nu pentru ca intentia lor nu ar fi buna, ci pentru ca nu-ti pot intelege si respecta alegerile.

Ne nastem prin durere

O transformare nu vine niciodata fara disconfort. O schimbare nu vine niciodata fara sa nu te doara. Iar vindecarea nu poate avea loc fara a da la oparte toate straturile pe care le-ai asezat cu grija multa vreme. Aparentele in care ai stat si pe care le-ai onorat, nu pot fi inlocuite atat de usor cu adevar si acceptare.

Dependentele in care ai stat din diverse motive, nu pot fi vazute atat de rapid cu claritate si curaj de a le recunoaste. Motivele pe care le-ai enumerat cu atata credibilitate, nu pot fi recunoscute atat de simplu ca fiind scuze patetice. Stand in aparente multa vreme devii expert in a te minti si in ai minti si pe ceilalti.

Starea ta adevarata nu este cunoscuta de nimeni, pentru ca nici tu nu indraznesti sa te privesti cu atentie. Stii bine ca, este posibil sa vezi anumite lucruri pe care nu vrei sa le vezi. Stii bine ca, nu este ceea ce vrei sau simti, dar obisnuinta, frica, confortul, sunt mai puternice. Dorinta ta poate fi mare, dar fara vointa, te vei intoarce iar si iar acolo unde tu de fapt vrei sa pleci.

Sa nu fii surprins cand frustrarile capata putere. Sa nu fii surprins cand dupa toate incercarile tale de a ascunde ceea ce simti cu adevarat, vor iesi la suprafata reactii. Si nu intr-un mod tocmai placut. Nu ai dreptul sa te superi cand cerul va cadea peste tine, pentru ca semnele au fost acolo tot timpul. Putinele tale incercari de a schimba totusi ceva, au fost, dar niciodata serioase.

La primul obstacol, la prima experienta de a trai singur si independent, ai fugit inapoi la ceea ce stiai. Te-ai intors la locul familiar, ai luat-o de la capat cu aceasi tampenie pe care ti-o spui mereu: de data asta va fi bine, va functiona. Voi depune si eu mai mult efort, voi lasa de la mine mai mult, voi incerca sa inteleg.

Avem nevoie de claritate pentru a intelege ca, unele situatii nu pot fi schimbate.

Am cautat si am insistat acolo unde am simtit ca trebuie sa ajung si sa raman. Mi-am pierdut individualitatea si m-am agatat de acele situatii si de acei oameni, doar pentru ca m-am ratacit si am uitat de mine.

Loialitatea s-a transformat in vulnerabilitate iar grozavele asteptari s-au transformat in rani adanci. Nu-mi amintesc momentul caderii dar imi amintesc cat de mult am trait asa dupa ce am cazut. Si oricat am vrut sa ma ridic facand acelasi lucru, nu am reusit.

Vroiam, tanjeam dupa un alt rezultat. Speram, ma minteam ca trebuie sa accept situatia si ca mai mult nu este posibil. Mai bine si mai frumos nu exista decat in filme. Ma vedeam chiar norocoasa fiind intr-o stare anosta, acceptand o relatia fara viata, mergand inainte insa, fara nici o directie clara. De ce nu as fi facut-o cand in jurul meu fix asta se intampla? Cine eram eu sa ies din ,,realitatea,, altora si sa o caut pe a mea?

Cand nu ma vedea nimeni, atunci reuseam sa ma vad si eu.

Nu era prima oara cand eram doar eu cu mine si ma puteam manifesta asa cum vroiam. Mai avusesem ocazia sa fiu, doar ca nu vroiam sa ma vad. Dar de cand am luat aceea hotarare de a incepe, chiar si cu durere, un nou capitol, am privit in cele din urma in mine.

Frica de nou, de necunoscut, era una dintre cele mai proeminente emotii. Starea mea de spirit era una anxioasa si tulburata. Corpul nu ma asculta, mintea respingea, sufletul suferea. Vroiam sa trec printr-un proces de transformare si de schimbare fara durere. Plecasem de la durere, nu mai vroiam sa traiesc inca odata experienta. Doar ca aceasta durere pe care o simteam privindu-ma, ascultandu-ma, era una vindecatoare.

Nu era vina nimanui pentru co-dependentele mele sau pentru fricile mele. De altfel, nu era vina nimanui pentru blocajele pe care le aveam. Nu era vina nimanui ca nu exprimam clar ce vroiam sau ca nu stiam de fapt cum sa iubesc. Pretentiile mele nu erau responsabilitatea nimanui. Dorintele, visele, succesul nu depindea de nimeni.

Cand nu ma vedea nimeni, sufeream pentru felul in care ma simteam cu adevarat. Era timpul sa nu mai fug de mine si sa ma reintorc in mine. Nu datoram nimanui nici o explicatie sau justificare pentru alegerea mea de a ma iubi si de a ma respecta, asa cum nu o mai facuse nimeni vreodata.

Trebuie sa fii tu cel de acasa la fel si in public? Trebuie ca intimitatea si viata ta privata sa fie pusa la indemana oricui?

Nu! Nu trebuie si nici nu este indicat. Cei care se vad, cei care se inteleg, cei care depun efort pentru a-si modela propria viata si realitate, cei care trec prin durere pentru a se regasi si pentru a se vindeca, au datoria fata de ei insisi sa nu risipeasca ceea ce ei au obtinut din greu.

Doar pentru ca iti pui niste bariere de protectie si iti stabilesti niste limite sanatoase fata de oameni, nu inseamna ca esti mai putin real sau autentic. Dar daca tu ai muncit atat de mult pentru a te disciplina, pentru a te onora in sentimente si rezultate, daca tu ai indurat durerea renasterii tale intr-o noua perspectiva, avand o reactie diferita la ceea ce se intampla in jurul tau, daca tu ai depus un efort considerabil pentru a te regasi, de ce sa te oferi atat de usor cuiva care este doar curios?

Caci daca ar fi interesat cu adevarat, ar depune efort. Ar stii ca lucrurile, situatiile, persoanele de calitate, nu vin, nu se gasesc usor. Lumea este curioasa, iar tu nu ai nevoie de o lume intreaga sa fie interesata de tine. Pentru ca faima, nu intra in categoria oamenilor smeriti si intelepti. Ce ai nevoie, este sa-ti gaseti tribul din care faci parte. Sa lasi curiozitatea despre altii in grija mass mediei.

Iubirea de sine conduce spre acel inceput pe care ti-l doresti

Iubirea fata de tine insuti este la fel de necesara ca apa pe care o bei zilnic. Este o nevoie de baza pentru a putea supravetui in acest plan material. Nu este o dorinta sau un cliseu, asa cum multi se amagesc. Este o necesitate fara de care, nimic din ce faci nu va putea sa-ti ofere acea satisfactie. Nimic nu va putea umple acel gol pe care il simti, mai ales cand nu te vede nimeni, decat iubirea pe care ti-o porti tie.

Si nu ma refer doar la ceea ce iti poti oferi fizic. Ci si la ceea ce iti poti oferi emotional si spiritual. Terapia prin cumparaturi si vacante este benefica dar nu completa. Un partener ideal este ideal dar nu va putea umple acel gol din tine. Nu ai garantia ca cei din care tu iti iei doza de iubire, sanatate, sprijin financiar, succes, vor ramane permanent si neschimbati langa tine.

Doar tu esti cel care ramane cu tine pana la final. Doar tu te poti cunoaste, simti, auzi si intelege cu adevarat. Si doar tu poti face acea schimbare la care visezi, la care muncesti si in care crezi.

Concluzie…

Cine suntem cand nu ne vede nimeni? Pai…despre altii nu stiu si nici nu e treaba mea sa stiu. Dar pot spune ca putem fi in multe si diferite feluri. Putem alege sa ne cunoastem cu adevarat, sa facem un aliat din propria persoana, sa facem un legamant cu noi insine, sa fim disciplinati si sa ne traim viata asa cum visam uneori sa o traim. Sa ne iubim si sa ne eliberam de acele stari care tipa in noi sa fie eliberate.

Sau…putem sa ne ascundem de noi insine chiar si cand nu ne vede nimeni. Alegerea ne apartine!

 




Ti-a placut articolul si doresti sa te informam cand publicam noutati?





Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Folosim cookie-uri pentru a personaliza continutul, pentru a oferi functiile retelelor sociale si pentru a analiza traficul. De asemenea, le oferim partenerilor nostri pentru a-ti oferi experiente deosebite, pentru a analiza traficul si modul de utilizare si pentru a-ti personaliza serviciile noastre. In cazul in care alegi sa continui utilizarea website-ului nostru, esti de acord cu utilizarea modulelor noastre cookie.