Alegeri din intuitie sau frica?

Intuitie sau frica? Personal, nu am facut dintotdeauna alegeri din intuitie. Si pana sa-mi dau seama de diferenta intre frica si intuitie, am urmat logica. Frica o vedeam prezenta tot timpul. Si nu doar dintr-un singur punct de vedere. In toate aspectele vietii mele frica era prezenta.

 

Nu faceam ceea ce simteam din frica( daca nu este bine, daca dau gres?) si faceam tot ceea ce trebuia sa fac tot din frica (ce ma fac daca nu fac ceea ce trebuie?). Practic totul pleca din frica. In mod sigur pot spune ca, nu a fost intotdeauna rau. Frica m-a protejat dar in acelasi timp m-a tinut intr-un cerc.

 

Asta pana cand am inteles ca frica o invingi tot cu frica. Cum vine asta? Pai, depinde care frica este mai mare. Cea care te protejeaza, dar te tine in loc, sau cea care te elibereaza dar este riscanta?

Este perfect justificat sa procedam asa cum procedam, nu? Avem la baza niste principii cu care percepem tot ceea ce se afla in jurul nostru. Nu vedem cerbi de aur in realitatea nostra asa ca, nu putem sa luam deciziile in functie de ceea ce ,,ar putea sa existe,,. Ce este cantareste mai mult decat ce ar fi…

 

Totusi, teoria despre ce ar fi, uneori ia amploare. Cateodata te lovesti de lucruri pe care nu le stiai, nu le-ai vazut, nu ai crezut ca pot fi adevarate. Usor, usor incepi sa-ti dai seama ca si daca nu crezi in alte lucruri decat cele pe care le stii, nu inseamna ca ele nu sunt. 

 

Frica cea mai mare este cea de nou. Nu este usor sa iesi din zona de confort. Pentru ca asta inseamna sa ai alt fel de a fi, de a face si de a avea. Inseamna sa te desprinzi de obisnuinte vechi in a gandi, in a actiona. Iar toate acestea la un loc inseamna multa munca cu tine insuti. 

Ce este intuitia sau instinctul? Din perspectiva mea, intuitia este suma dintre ceea ce stii si ceea ce nu stii. In functie de experientele vietii, de lectii, de informatii, de tot ceea ce inseamna asimilare, putem spune ca folosim intuitia. 

 

Este un reflex pe care unii dintre noi si l-au creat, atunci cand suntem pusi in postura de a alege. De a da un raspuns. Cei care si-au invatat experientele vor sesiza mai repede ceea ce este bun si corect pentru ei.

 

In unele cazuri ratiunea/inteligenta este una dintre verigile intuitiei. Cand o situatie este asemanatoare cu una din trecut, in mod clar semnalele sunt acolo sa te avertizeze.

 

Dar intuitia mai poate pleca si din ceea ce nu stii sau nu intelegi. Se intampla ca uneori sa dai un raspuns fara sa gandesti. Nu stii de ce l-ai dat sau nu stii de ce ai refuzat ceva ce parea extraordinar. A fost pur si simplu instinct…parca un reflex necontrolat. 

 

O alta situatie care poate fi, in ceea ce priveste intuitia, este ca dai gres. Da…nu garanteaza ca alegerile pe care le faci din intuitie sunt intotdeauna bune sau corecte. Pentru ca intuitia este asociata cu sentimentul. Dar atat timp cat faci alegerile din sentiment, vei regreta mai putin decat cele facute doar din ratiune.

Ratiunea ne arata si ea adevarul doar ca interpretat, filtrat. Trecerea prin filtrul mintii este necesara insa, la fel de necesar este si sentimentul. Un echilibrul intre aceste doua ar fi ideal. Conflictul interior apare cand ratiunea si sentimentul nu se potrivesc.

 

Spuneam mai sus ca frica o invingi tot cu frica. Nu toti simt fluturi in stomac atunci cand sunt pusi in postura de a alege intre, a ramane sau a merge mai departe. Inceputul este greu, riscant. Pentru ca lasi in urma tot ceea ce stiai pentru ceva ce iti doresti sa fie. Pentru ceva ce simti sa faci doar ca, nu ai garantia ca vei reusi.

 

In toata aceasta lupta dintre ratiune si sentiment ai totusi ocazia de a invata lucruri noi. De a-ti deschide orizontul. Chiar daca nu iti iese asa cum ti-ai imaginat, ai reusit macar sa-ti depasesti frica de nou. Mintea accepta si ea ca nu intelege tot, increderea in sine creste pentru ca ti-ai dat voie sa pasesti intr-un taram nou, necunoscut.

Frica te tine intr-un confort pe care l-ai cladit ani la rand. Ai procedat asa cum toata lumea procedeaza. Ti-ai aparat credintele, setul de principii, etichetele si tot ceea ce tine de codul moral. Dar nu ti-ai dat voie sa simti prea multe. Indiferent de cat de multe cunostinte avem in teorie, practica este cea care ne arata adevarul.

 

Si ce inseamna practica? Inseamna actiunile pe care le faci. Nu ceea ce gandesti. Ce faci concret in fapte, in miscare. Iar intuitia permite acest lucru. Pentru ca totul, la final, se rezuma la simtire. 

 

Intuitia lasa drum liber spre traire.Spre a simti. Dar pentru asta este nevoie sa asculti. Si cu cat practici mai mult aceasta ascultare cu atat vei putea descoperi mai mult. Asta nu inseamna ca descoperirile pe care le faci vor fi intotdeauna wow. Vei descoperi si lucruri care te ingrozesc, dar cel putin stii adevarul. Iar adevarul oricat de eliberator ar fi, tot doare.

Zilnic suntem supusi deciziilor. Mai mici sau mai mari, mai importante sau mai putin importante. Foarte multi se condamna pentru anumite decizii pe care le fac dar asta nu-i va ajuta sa repare nimic. Frica de a nu gresi din nou ii tine in loc. Iar asta nu te lasa sa experimentezi.

 

Sigur ca, sunt cazuri in care frica de a nu gresi este buna. Pentru ca in fond, nimeni nu vrea sa greseasca. Si pana la urma, ce sunt greselile? Nu putem stii cu siguranta de fiecare data ce este bun si ce nu este pentru noi. Uneori ceea ce pare o decizie buna acum, peste un timp nu mai este. Si invers. 

 

Fara riscul de a gresi nu vom reusi nimic. Nu vom sti niciodata adevarul daca ne vom ascunde in spatele fricii. Vom avea regrete mari pentru ca nu am incercat, pentru ca nu ne-am dat voie sa simtim. Iar timpul nostru trece. Nu m-as incumeta sa spun ca, niciodata nu e prea tarziu, pentru ca uneori este.