Adevaratele nevoi

Daca am putea sa fim multumiti cu ceea ce avem si sa vedem ca este suficient, am fi intr-adevar cu totii fericiti. Probabil ca notiunea de mai mult, inseamna pentru multi dintre noi, mai bine. De ce vrem noi mai bine cand bine ar putea fi deajuns?

 

Nu intotdeauna mai mult inseamna mai bine. Cum nici mai bine nu inseamna mai mult. Poti fi bine sau mai bine cu foarte putin si poti avea mai mult dar sa nu te simti deloc bine.

 

 

Nu vei spune niciodata: daca as avea mai mult, as fi bine vei spune: daca as avea mai mult, as fi mai bine. De parca binele ar fi ceva asa…doar de gust. Un mic aperitiv fata de adevarata masa.

 

Daca unora li se pare o nimica toata sa aiba 3 mese pe zi, altora le este imposibil. In timp ce unii alearga dupa mai bine, altii viseaza sa le fie bine si atat.

 

Binele este blocat, refuzat si chiar ignorat pentru ca facem greseala de a spune, este bine dar se poate si mai bine.

 

Uneori nu putem vedea binele in care suntem. Nu-l vedem sau poate ca nu vrem sa-l vedem. Nevoile noastre adevarate, adica cele primordiale, ne sunt de fapt  implinite.

 

Acele nevoi zilnice fara de care nu am putea functiona, fara de care nu am putea exista. Dar noi am creat si alte nevoi. Asta pentru ca am descoperit mai mult.

 

Si desi nu este absolut necesar sa avem mai mult, noi facem din asta o nevoie. Atata vreme cat vom crede ca nu avem mai mult, nu vom putea sa ne bucuram de bine.

 

Nevoia de mai mult arata ca nu este suficient de bine si atunci acesta se anuleaza. Cu alte cuvinte, ceea ce era deja bine nu mai este pentru ca, noi vrem si mai bine.

 

Depinde ce intelege fiecare prin bine. Dar un aspect general al binelui il reprezinta satisfacerea nevoilor. Aceste nevoi pot fi adevarate, reale sau inventate.

 

Daca intr-o zi nu vei putea sa te ridici din pat, tot ceea ce vei vrea este binele pe care l-ai avut deja. Si anume sa te poti ridica, sa mergi si sa-ti continui activitatile.

 

Nevoia de mai mult sau mai bine, nu este o nevoie reala. In conditiile in care una sau mai multe nevoi din cele reale, nu ne sunt implinite, nevoia de mai mult si mai bine dispare.

 

Abia atunci cand ne imbolnavim, cand nu putem merge, cand nu putem manca, cand nu putem respira singuri, apreciem cu adevarat binele pe care l-am avut.

 

Nimeni nu-si mai doreste sa aiba mai mult sau mai bine. Tot ceea ce vrem este macar ceea ce candva am avut. Sanatatea si buna functionare a intregului nostru organism.

 

Putem face si avea mai mult. Putem fi chiar mai bine. Dar niciodata nu vom putea obtine toate acestea fara aprecierea si constientizarea binelui pe care il avem deja.

 

Problema nu este ca vrem mai mult sau mai bine, ci ca nu ne putem multumi cu ceea ce avem.

 

Recunostinta fata de nevoile primordiale este ceea ce trebuie sa practicam. Probabil ca stim cu totii acea expresie ,,nemultumitorului i se va lua darul’’.

 

Exact asta se intampla. Cumva trebuie sa intelegem ca, daca nu vom fi multumiti de ceea ce avem deja, ne va fi luat.

 

Acum nu trebuie sa ne fie frica sa inaintam in viata. Fiecare avem un potential, un dar, un rol pe care il ducem mai departe.

 

Suntem capabili sa construim, sa inventam si sa aducem omenirii lucruri ce ne uluiesc pe noi toti. De altfel, suntem capabili sa modificam, sa schimbam, sa manipulam pana ce totul se transforma in ceva ce nu mai recunoastem.

 

Dorinta de mai mult nu garanteaza ca va fi mai bine. Traim zile in care generatiile anterioare nici nu visau sa le vada.

 

Munca, comunicarea, deplasarea ne sunt considerabil usurate datorita tehnologiei. Si cu toate acestea tot nu este mai bine. De ce? Pentru ca mai mult, nu se aplica pentru toti.

 

Evolutia costa. Uneori prea mult. Schimbarile pe care le vrem si pe care le facem, costa. Si nu vei stii pretul pe care il platesti decat atunci cand acesta este platit.

 

Pentru multi dintre noi binele nu este si nu a fost niciodata suficient. Ce bine este acela ca putem vedea si auzi? Dar acela ca ne trezim in fiecare dimineata si adormim in fiecare seara?

 

Nu…mai bine sa putem vedea si auzi din Tenerife sau Maldive. Mai bine sa ne trezim si sa adormim intr-o vila la munte in nu stiu ce colt al lumii.

 

Binele este acum si aici, pe cand mai bine, este acolo si atunci. Vom risca noi prezentul si binele din prezent pentru un mai bine in viitor?

 

Poate ca da, pentru ca avem un slogan: daca nu risti, nu castigi. Este o provocare a eggo-ului care risca pentru a castiga mai mult, nu mai bine.

 

Cu totii vrem mai mult pentru ca stim ca putem. Si vrem mai bine pentru ca de bine ne-am saturat, nu? Desigur ca nu, dar ne comportam ca si cand ne-am fi saturat.

 

Era bine cand nu aveam atat de mult cum avem astazi. Ne bucuram de o scrisoare ce o primeam la o saptamana sau o luna.

 

Ne deplasam distante lungi pentru a trimite un mesaj sau pentru a face un anunt. Astazi, desi putem face toate aceste lucruri instant, tot nu ne este mai bine.

 

Sentimentele noastre nu mai pot fi citite si simtite in mod real, pentru ca ne-am distantat. Paradoxal nu?

 

Tehnologia a permis apropierea dar ne-a indepartat de realitate.

 

Parerile noastre sunt impartite si diferite. La fel si nevoile noastre. Dar atunci cand cineva decide pentru noi toti ce inseamna mai mult si mai bine, ar trebui sa constientizam ca nu va putea fi posibil. Nu va functiona.

 

Decat daca vom vedea toti la fel. Este posibil asa ceva? Desigur…printr-un control si o modificare in masa.

 

Frica si dragostea ne fac sa vedem toti acelasi lucru.

 

Sa avem grija cu ce sentiment si din ce sentiment ne traim fiecare clipa a vietii. Alegerea ne apartine dar sa nu uitam ca suntem si extrem de influentati.

 

Am putea crede ca este alegerea noastra, ideea noastra dar de fapt, sa ne fie indusa lent si sigur.

 

Sa ne multumim prima data cu bine si putin. Asa avem sansa la mai bine si mai mult.

 

Sansa care de altfel nu este neaparat necesara, ci o optiune .